sub rotitoare bractee

e soare frig și încă mai merg un nimeni prin lume și-n lumea din preajmă cu-atât mai puțin babe cu nepoți sau căței trec fandosite și triste pe lângă mine ca ph-așul neutru al apei mă simt absolvit de vina degradărilor ample un el și o ea rotindu-se fără de vânt sub bractee cad pe pământ fi-vor tei îmi zic sub care se vor săruta bolnavi de iubire cum fost-am cândva un bărbat și-o femeie cad pe caldarâm de asfalt n-au nicio șansă îmi zic mă gândesc la noi le iau și le duc pe pământ de cârtiță-n parc că-n parc am fost noi nebunii frumoși ce făcurăm unu din doi...