frunzele ca niște vise

cuprinși în brațele minciunii noi fabulând ne amăgeam că se deschid pe ramuri muguri dar frunzele cădeau din ram pe întuneric nu știam de riduri uitând de vârsta ce-o aveam ne hârjoneam ca niște tineri dar frunzele... ...................................... țineam morțiș cu dinți tociți de clipe de ce-ai aprins luminile să am prăpădul toamnei năvălit în mine smulgându-mi frunzele din ram