drumul racului

întins a reproș sub unghie nu negrul mâniei apa se tulbură până în lacrimă buricu-i tăiat în lentilele sparte măreau peste poate umbre defecte credeam... să nu mai crezi în tâmpenii un bot undeva amișună noaptea și urlă hingherii hingherii într-o rână o jumătate de lună în licărul rece în teci la ferești ochii tăi sunt singur nu pot să m-ascund după mine plec privindu-te-n față zâmbești blestem urât între dinții frumoși frisoane de frig oare e proasta circulație periferică sau bruma ce cade din ochii tăi triști...