în vie

în toate fiind se privește pe sine galacticii ciorchini sunt multiplii săi ochi undeva pe-o bobiță de lut cuvânt s-a făcut dintr-o dragoste mare ........................................ lumina blândă de toamnă auriu arămie și dulce se-nchide în struguri și-n gând în mere gutui și-n sân pârguit mereu înspre taină ........................................ cu sfială poarta grădinii deschid și-a sufletului și trec printre rânduri de vie în aer miroase-a fetească și-a fragă ca toate iubirile mele raza piezișă-i captivă în strugurii gălbiori ca părul tău din toamna aceea ......................................... mă iartă doamne că sunt pofticios și din trupul tău mă înfrupt gura mi se umpe de-arome așa ar trebui să-mi fie cuvintele gândesc de ce-mi amintesc de primul sărut