tuturora zic și ție

veniți mi-i sufletul o barjă primește-ncărcături de vis. de asfințitul se arată și-i sângeriu de nedescris veniți cât încă mai sînt tânăr. uitați de sictiriri mizerii uitați de tot ce e impur priviți ca pe-o minune viața cu tot ce are împrejur. și tu să vii chiar dacă-mi pari blazată, eu te-nțeleg, că sînt și eu la fel. abstracții fă cu inima curată... în totul univers eu sînt umilul atom cu suflet de poet... uraniu-n descompunere se crede tânăr uitând că moare-n izotopi. să-ți pun pe tine umbra-mi trecătoare, primește-mă în tine ca pe-un vis, nu spune nimănui- să pară o-ntâmplare în tot cuprinsul tău de necuprins... fă tot ce vrei, dar să nu-ți fiu uitare...