pe drum de pulbere stelară

desculți prin colbul drumului de stele puberi cu coșuri și cu vise pe o lăută-a-nchipuirii eu sol diez tu si bemol alături două corzi întinse neștiutori că-n lume-s rele țâncăi cu aripi larg deschise zburăticiți în nemurire gustam cu buzele-n tremol cuvintele-n sărut închise .................................. de azi ni-i pasul mai domol tot mai ieșim cât vrerile-s permise așa în văzul tuturor doi tineri bătrânei cu tâmple ninse ce-au fost cândva nemuritori încă bolnavi de doruri și de vise...