ochiul

când te-ai uitat ultima oară în ochiul bulbucat de tăun eu obosit aseară la margini de drum și-n el nu se reflecta găinușa ci un ou rozaliu translucid departe în leu fără veșminte era gândul meu liber privindu-l pe-al tău chircit sub greutatea cosmică a acelui adio dacă mai exiști și te-ntrebi de ce acum pot să-ți spun suspectă și definitorie a fost acceptarea după lungi așteptări a nopții promise de ce tocmai noaptea solstițiului de vară