pe sub mustățile-afumate

îți căptușeam urechea până-n zori cu albe flori de iasomie și mă credeai eram un mincinos fidel plăcerilor mereu erai o alta mi s-a umplut cadranul de voi toate și ceasul tace-n amintiri femeie cineva în veșca sitei bate urmele voastre cad și se fac iriși pe deasupra lor fluturi albaștri mă bate soarele-n ochi și ochii-s închiși zâmbesc pe sub mustăți afumate să fugim în Orion aproape de cântecul Lirei iubito că bat cu călcâiu-n pamânt și Pământu sună a gol ca zilele fără tine...