în șaua unui vis

de călărești în șaua unui vis ținându-te cu pleoapele de coamă, de zborul lui te lasă dus, la nimeni nu da samă. avântă-te în necuprins și de nimic să nu ai teamă, poți să atingi ce e de neatins, e cea mai sfântă-a vieții vamă. e lumea doar un mușuroi și viața fulgere de clipe... purtând povara de nevoi, poetul e-o aleasă stirpe, chiar tăvălit de alții prin noroi, în mușuroi furnică e dar cu aripe.