strigă-mi tăcerea

strigă-mi tăcerea ta în mi minor, în do major ți-oi răspunde, apa noastră curge domol și în unde se simte-un tremol... derutată ești de privirile-mi câșe, de vorbele-mi spuse-n răspăr, dar știu, cu priviri jucăușe, chiar prefăcute, de tine mă faci să îmi fie iar dor. ce demon, în tine, iubito, se-ascunde?