cu zorii sub braț

cu zorii sub braț arcuit șoimănit de-o alică stelară în pas ce se vrea liniștit printre fluierături se strecoară pare că-i vesel un mic vagabond rătăcit în mahalaua murdară lumea se-ntreabă ce poartă la șold legat în colț de năframă ferit în liniștea lui aparentă întinde setca șă-și facă de prânz prin ochiuri mari se strecoară planete... zâmbește și mestecă vis