cu voi pe suflet eu mă spăl

ce-i viața mea? o răzvrătire a plinului nimic în toate cele a lui de bune și de rele și-un strigăt grav pentru iubire. sunt ticălos și-mi trag belele cu mult pornirile-mi de vis, note în simfonii rebele, ce-mi scriu pe clipă : interzis. și totuși prind pojar se stele din cerul meu de necuprins, și-mi sunteți voi pe linia din palmă a vieții,nimburi de nescris. umani sunteți prin viețile carnale, dar pentru mine sunteți zei. gândind fără de timp,în toane, n-aveți nici mâine, azi, nici ieri. sunteți povara efemeră a fulgerărilor de gând... ca oameni muritori voi sunteți, nemuritori doar prin cuvânt. cu voi, în versuri potrivite, căușul palmelor îl umplu și mă spăl pe sufletul cu urme deșirate din ghemul strânsului obol. în templu care sunt vă ard vorbirea ca pe o ambră în altar, crezând că-n voi am fost odată și astăzi sunt alt avatar. altminderi cum pot să-mi explic trăirile? nu simt nimic din mare până-n cel mai mic fior de gând,cuvânt sau necuvânt, fără de voi...