Ttrezirea lupului

de rîd oftez scrîșnesc vreo-njurătură de șuier urlu ori în tinichele bat de ca toți dracii fac sau tac din gură ca mielul sub cuțit la fel de lume sînt tratat și-aș vrea în jur urechi să fie și guri să îmi răspundă la salut dar e vacarm chiar mimii sînt de negăsit e-un balamuc mișcări browniene și-ar trebui să nu-mi mai pese să mînc să beau să fîsîi printre fese... dar peste tot la pîndă stau hiene și lupii sînt ciobani la stîni și geme greu sub noi pămîntul condus de-o gașcă de nebuni lupul cel vechi domesticit în steag în mine simt că s-a trezit de două mii de ani tot hăituit s-a săturat și nu mai rabdă otrava să-l omoare furca să-l mai bată e încordat și va sări la gît