La un pahar

erai frumoasă împlinită și miroseai așa frumos rîdeai în soare și-am intrat în tine solemn și lacom grijuliu sfios și n-am lăsat nimic pe jos ce bucuros am fost cînd erai goală fructul ți l-am strivit l-am stors în blînda liniște de toamnă afară fulguie și-i frig și eu îți simt fierbinte-n cană licoarea fructului strivit azi-toamnă ești amintire și nu ești te furișezi plăcut în mine ca filiforme calde rădăcini în tîmple abdomen picioare mîini și ma simt bine ți-oi reteza preamulții ochi vei plînge iar și iar te voi iubi simbol a veșnicei renașteri sînge divin speranță de a fi bătrîn aproape știu că mi-a rămas să mă înfrupt cîte puțin din tine c-altminteri o iau razna și nu-i bine e-o vorbă in vino veritas nu vreau să știe lumea că-n libații vrînd clipei să îi intru-n grații că-s om cu sufletu-n vibații plutesc ades prin constelații și îmi zic mereu Ioane chiar dacă ești o părticica insipidă ilustră uneori tîmpită fii totdeauna fericită că e și-n tine Dumnezeu