ioan peia

Știi care e mutarea de răspuns la Gambitul damei acceptat: d2-d4?

\"pe fata bine cotata
o evit cu buna sti\'ntza
ca vreau arta pentru arta
iar ea, rea, doar cu tenditza\" \"d.cioacă-genuneanu\"

Nea Genune, în răspăr
Glăsuiși pe-această cale,
E tendință,-ntra-devăr,
Însă nu înspre matale!

\"Fiind copilă de codrean,
O doare-n cot de ramadan,
Ea respectând, încă din școală,
Doar datoria conjugală.\"
(Ion DIVIZA)

Treaba e verificată
Și-ntreg mapamondul știe
Că românca, niciodată,
N-a căzut la datorie...

\"Ma gandesc acum si eu:
Nici o mie de Da Vinci
Nu-i mai trebu\', si nici Leu
...Doar sa aiba doua\'s\'cinci!\" (Ion DIVIZA)

Vai de mine, o Giocondă
Fierbinte și rubicondă
Dacă i-ar pica la sorți
Ce-ar trezi mortu\' din morți!

A se citi : \"Gânguresc,în graiul dulce:\"

\"Recunosc, sunt păcătos
Și cu Damele...acele,
Egoist, nesățios,
Vreau să fie doar a\' mele.\" (Ioan DIVIZA)


Preamărite padișah,
Cele dame, când le ai,
Nu faci treaba ca la șah
Și din colț în colț s-o dai !

După miere, să vezi dramă!
Și bătaie-ntre nebuni :
Sanda noastră fuse mamă
Cam la nouă...semiluni!

Doar cu-n gram de fosfor, două,
Nu ne face felul nouă,
La bărbații mai dotați
Îi trebuie trifosfați !

Nici nu se putea, Andreea, să nu vezi tu asta, păi!? N-o luați în serios, domnu\' Diviza, că acuș e epigramistă! Face fițe!...

Ventrilocul nu-mi prea place
Căci nu pot portret a-i face:
E tăcutul cam locvace
Sau limbutul care tace?

\"Măi poete, măi fârtate,
I-o zicală pe la noi:
Dacă bei, mi-ești ca un frate,
Dacă nu, îmi ești ca doi!\" (Vasile Mihai)

Au băut cît au băut,
Cu privirile năuce,
Până când, răpuși de cnut,
Au ajuns și frați... de cruce.

A se citi: \"Că, precum arheologul,\"

Într-un prim comentariu, pe care l-am ratat, făceam observația că, o coincidență interesantă! în afara terținelor, rimele celelalte cam rezonau cu cele ale sonetului domniei-voastre... Asta mi-a adus aminte, în mod special, de această veche urmă a exercițiilor mele lirice.

Cam devreme, cam devreme...
Anda cred că ai probleme!
Păi...putuși : unu, doi, trei...
Și-acu, \"mi-e\" că nu mai vrei

(\"Mie\" poantele să-mi cei...
Hai c-o \"mie\" , și le iei!)

Dialogul atât de elevat cu domnia-voastră, însoțit de măiestrite versuri, cum sunt cele de față, îmi procură rare clipe de încântare! A vă spune cât de mult mi-a plăcut acest \"Răspuns..\", înseamnă a comite un truism. Armonia nu a murit și nu va muri, atâta vreme cât universul nu se va prăbuși în starea de entropie absolută. Tare dragi îmi sunt cadențele aceste, cât și știința umplerii lor cu conținuturi vibrante !
Cât privește \"Balada...\" mea, nu știu dacă gestul repostării ei nu va fi penalizat într-un fel sau altul...E una din poeziile la care țineam foarte mult și poate că nu ar fi meritat soarta pe care a avut-o, desigur, prin mijlocirea, oarecum precipitată, a mâinii mele...Dar dacă această evocare lirică a marelui poet, Esenin, v-a stârnit și domniei-voastre condeiul întru nobilă dăltuire, atunci răul e pe jumătate îndreptat.
Vă rămân îndatorat pentru alăturarea frumoaselor versuri de față amintirii noastre comune...

...Și eu, și eu...numai că inervațiile mele sunt, pur și simplu, primitive, căci mixturile, oricât de rafinate ar fi ele, ascund amestecuri fizico-chimice dubioase. Și-apoi, modestele mele inervații nici nu prea tolerează mirosul de lavandă! Nici chiar în plin sezon de vânătoare!

Scuze, dar graba m-a făcut să greșesc un vers: vers 1, terțina I, a se citi:
\"Un nesfîrșit noian de vânt și gheață\"

\"De aceea o si plac,
N-are sens s-o fac pe-a casta,
Fi\'ndca pot cu ea sa fac
Or\'sice cu...limba asta!\" (Anghelina Andreea)

Poți să faci, din limbă, sos
Cu măsline, dulangaci,
Și-orice alt meniu gustos;
Doar pe mine...nu mă faci !

Înainte de ’89, când puritanismul ideologic și, implicit, moral ne spăla pe dinți cu periuța „Super-Cristal”, căreia nu i se făcea reclamă cu pipițe în danț de hetaire pentru că, oricum, i se făcea de pomană, pe vremea aia, zic, s-a întîmplat ca o fată, crescută în eprubete literare intens ecologizate și voind să scape de handicapul de pură, puțin uitată prin saraiul nedefloratelor, - vârsta se îndrepta alert spre 30 de primăveri îndoielnice! –
fata asta, decisă la sacrificiu himenal de ultimă instanță, s-a pomenit exclamând: „Vai, puberul meu!!!!”... Mi s-a părut cea mai vulgară exclamație posibilă, într-un context în care numai literatura patetică nu avea ce să caute... Eufemismul ăsta sclifosit
spune multe. Spune ceva despre mare ipocrizie comună care-și scoate căpșorul de zeiță asexuată, atunci când, vai! cadrul moral este amenințat cu barbarisme infantile de, – fie-mi permisă citarea pe care nu a evitat-o nici intervievatul – de puțoi care „își descoperă fascinați” că au ceea ce le-a dat Tata-Moșu încă de la facere! Entuziastă revelație, mai ales că și scrobitul nostru lup moralist recunoaște franc că: „Eu însumi mă surprind uneori dorind aceste forme de imoralitate și desprindere de Dumnezeu, mai corect spus.” Surprindere ca surprinderea, deh! numai “aprinderea” nu se știe dacă mai funcționează! Altcum, ce e “bine” și lui Dumnezeu i-ar cam plăcea! Dar cum nu e, - vorba discriminatului negativ : “ Ce n-am, nu există!” Un singur lucru mă irită : de ce naiba nu este la fel de aspru înfierat și atât de vulgarul act al ingurgitării de care – strigător la cer! – depindem zilnic. Mâncăm și iar mâncăm, apoi – blasfemie! – defecăm!!! Ce ți-e și cu literatura asta nefiltrată, cu bacteriile astea primitive care suntem și care nu înțeleg că Dumnezeu Atoate- Făcătorul ne-a născut cu gură, cu fund, cu puțe, cu vulve, cu o întreagă industrie hormonală care se întâmplă că mai și funcționează, potrivit unor legi, al căror mecanism insalubru ne scapă. Bine, de aci fac excepție cei care, printr-o regretabilă eroare genetică nu le au, sau, dacă le au, nu le-au descoperit încă “fascinați” de revelație! Nu m-ar mira ca într-o zi, un astfel de castrat sentimental să exclame, în clipa în care s-a hotărât să-și sacrifice virginitatea pe altarul realității vulgare, să exclame patetico-purist:”Vai, puberul meu!!”…

De ce griuri, după ce ai iubit, De-Două-Ori-Anca? De ce griuri și nu explozii de super-nove? Chiar și după? Sau, mai ales... A demain...