O epigrama adevarata, care merita semnalata printr-o steluta.
Poanta finala este savuroasa, ultimul vers amintindu-mi prin metrica si impact de o alta poanta (total diferita) a unui mare maestru al genului, Alexandru Clenciu.
\"Semi...luna lor de miere.\" (Ion Diviza)
\"Eschi...moasa-sa pe gheata.\" (Al. Clenciu).
Acelasi puternic impact la public pe doua poante/idei diferite.
In incheiere, cred ca in primul vers exista o silaba in plus comparativ cu versul doi-pereche, dar probabil e doar o scapare a prea experimentatului autor, care a vrut sa scrie fi\'ca sau fata.
Astept parerea autorului. Nu sunt prea sigur.
Iaca spun cu voie buna
Ca sa nu fiu de caruta:
La asa o semiluna
Merge bine si-o steluta.
(Sorin Olariu)
Eu, părinte, totu-ți iert,
Chiar de mă-i lua-n căruță,
Ce-s nebun ca să mă cert
Când îmi dai și o steluță!
P.S. Altminteri, mulțumesc pentru atenție, Sorine. Și pentru o apreciere care mă onorează poate mai mult decât aș merita. Cât privește silaba în plus, am găsit de cuviință să nu mai pun apostroful. Parcă e clar și așa. Dar sugestia ta e binevenită, totuși.
Cu maniere de bonton,
Chiar de nu e la Paris –
Se crede în… Paradis.