ioan peia
Verificat@ioan-peia
„Pantha rei”
fără
\"ninge in ziua coridei intreaba udubasa mirat\"
\"fiica lui udubasa este chelnerita pe vas\"
\"domnul udubasa ce mai face fiica tot pe vas
acum face zona alaska stai putin ca se bat\"
sunt atâtea înțelesuri sub aparența acestei simplități moromețiene, spusă cu lejeritatea ironică a unui țăran simplu și nedeghizat, încât singurul gest deștept pe care-l pot face este să mă retrag și să recitesc în liniște, cugetând la interogația aia care pe mine m-a pus pe gânduri pentru veșnicie: \"încotro mergem noi, măi niculae, domnule?\". \"înspre o coridă înverșunată, disputată cu un taur daltonist, bătrân și trist, domnule!\", i-aș răspunde. dacă nu aș fi sigur că este și cu vărsare de sânge.
felicitări, ioană, din câmpia cea metafizică a lumii, pentru pentru atât de reușita schimbare a vizei de domiciliu a domnului moromete!
Pe textul:
„corrida din ziua in care doamna spataru" de Ioana Barac Grigore
Din deftin sau de satin,
Nu importă de ce fel,
Ci doar ce se-scunde-n el!
Pe textul:
„să porți două capoate în acelasi timp e o aberație..." de dumitru cioaca-genuneanu
bine te-am regăsit, matadorule!
\"aș împărți femeia aceasta cu tine
până când gustul ei de sabie
ne-ar umple gura de sânge\",
m-a răscolit adânc, în... intelectul meu sentimental!
Pe textul:
„Adoratio" de Negru Vladimir
RecomandatPe textul:
„Hristos – salvatorul lumii" de Mihai Cucereavii
ăsta nu-i un semn că poate!
Pe textul:
„să porți două capoate în acelasi timp e o aberație..." de dumitru cioaca-genuneanu
Pe textul:
„Hristos – salvatorul lumii" de Mihai Cucereavii
Pe textul:
„Domnilor editori, Hristos a înviat!" de Mariana Tanase
Destul de hazliu scheciul autobografic din prima parte. Te felicit pentru sinceritate!
Dar, mai ales, pentru deșteptăciune. Ar fi un gest de o supremă noblețe și generozitate, săvârșit în beneficiul umanității, să-ți lași creierul, post-mortem, pentru studiul aprofundat al unei astfel de excepții anatomico-fiziologice. În felul acesta, cultura universală nu ar mai intra \"în suferință\" și m-aș putea felicita și eu pentru geniala idee de a-ți fi sugerat acest lucru.
PS. Dacă ai să faci o mică statistică a mostrelor tale de erudiție postate anterior, vei observa că ai fost ignorat cu entuzism. De data asta, ai, cel puțin acum, 166 de prezențe, ceea mă umple de mândrie telectuală fără de seamăn. Nu e simplu să scoți la lumină un geniu neînțeles, decorat ca o tunică sovietică, dar ignorat ca o katiușă ruginită.
Ai face o mare greșeală să nu mai răspunzi și să te recufunzi în neantul din care tocmai te scosei...
PPS. Fii ceva mai elegant și respectă, totuși, onomastica. Dacă mi-aș permite să elimin o silabă din numele tău, cred că aș obține ceva de genul: Mao Lescu!
Pe textul:
„9a. Postmodern" de Manolescu Gorun
cât privește îndoiala matale carteziană asupra capacității mele de receptare a unor noțiuni așaaaaaaa de complexe, dă-mi voie să-ți explic că am trecut și eu p-acolo, da\' nu mi-am pus pe cap nici o coroană de dafin și nici în piept un sistem de semnalizare!
Pe textul:
„9a. Postmodern" de Manolescu Gorun
Pe textul:
„9a. Postmodern" de Manolescu Gorun
\"genunchii ii insir in carbune
rotule albite rotule \" , sau:
\"in abataj voi intinde naframa
si-o sa cojesc pe ea un ou de sange \"
părăsirea conivenței poetice, facilul din discursul previzibil, și submersia bruscă în viscerele necunoscute ale poeziei, ar putea fi interpretarea acestei strofe:
\"stins e lampasul, ortaci
cascheta pierduta la stana
oile fugit-au toate \"
apoi, remarca glumeață:
\"bai tata,
ce de ciumege o sa iau pe spate!\", care ar putea însemna consecința incomodă a acestui demers;
în fine,
\"aprindeti-mi lampasul, ortaci
si puneti-mi ceasul la mana
si mana pe piept
si floarea in mana
si ochii spre soare
si pieptul spre luna\"
...vine să finalizeze acest excurs orfic în căutarea sensurilor poeziei.
așa mi se păru, în mare. variantă posibilă, căci este foarte dificil de fixat în tipar tipul de discurs poetic de mai sus.
un text matur, ca scriere, și extrem de personal, ca stil.
Pe textul:
„Pe-o Talpa de Iad" de Ioana Barac Grigore
Pe textul:
„Telenovela cu Iisus" de Eugen Galateanu
Pe textul:
„Telenovela cu Iisus" de Eugen Galateanu
chiar uimit!...
Pe textul:
„I - ater" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„Baby, Îți Dedic un Claxon de Cărtărescu" de Ioana Barac Grigore
a, nu, m-am grăbit. în cutie erau niște scrisori aflate în plin proces de îngălbenire, scrisori care cu \"dinții virgulelor\" mușcă \"din timp\". am fost la dentist, că el e petialistu\', de!, și l-am întrebat: \"bre, nene dentistule, matale, la viața lu\' matale de meseriaș, ai văzut sau ai auzit de virgule cu dinți?\". nenea dentistu\' s-a depărtat ușor de mine spre a mă cuprinde mai bine-n cătare, și, după ce s-a asigurat că aveam o aparență de stăpânire de sine, mi-a zis: \"man, aci e stomatologia, nu psihiatria!\".
acu, să revenim la scrisori.
scrisorile alea din cutiuță, aflăm că sunt trimise fiului ei care, deocamdată, e pe țeava tunului, așteaptă un fitil amorsant în viitorul indecis.
anșa.
mama se roagă de fiu, astfel:
\"fiule ai milă
de tinerețea mamei tale poart-o pe brațe
ridică-i vălul și nu încerca să ghicești tocmai tu
tați posibili în iubiri imposibile
sunt duși pe munte\"
de remarcat sintagma: \"tați posibili în iubiri imposibile\" care sugerează cum că mama în cauză are porniri poliandrice, nu se știe cum o să iasă până la urmă copilul ăla!
cu atâția tați posibili o să iasă un fel de conglomerat biopsihoanatomopatologicofăt! să vezi nebunie la identificare, după aia! \"ăla eu... ăla eu...\" - asta da, imposibilitate imposibilă...
știm însă, în mod cert, un lucru: că tații, cu toții, sunt în tanshumanță, - de toamnă sau primăvară, nu ni se precizează. or fi ciobani mioritici? or fi alpiniști... or fi parapantiști... dumnezeu știe! cert este, însă, că sunt veșnici expuși intemperiilor, iată:
\"norii mușcă din
spatele lor cu dinți de ploaie\"
păi, ni se pare normal, ca, dacă există virgule cu dinți să existe și nori înzestrați aidoma.
anșa.
și ce fac toți acești tați potențiali? o cautăăă... o cautăăăă... cu lumânarea pe mama fiului nenăscut. ca să-l nască, naibii, odată și să-l scoată la lumină din tenebrele anteconcepțiunii. căci, iată:
\"tații tăi încă mă caută și încă
te concep cu fruntea în mâini calculând
înmulțind zorii trăgând linii între
talpa mea și orizont\"
... anteconcepțiune care începe încă din mintea mamei să fete. care, mamă, face, cu \"frunte-an mâini\", fel și fel calcule și când trage linie, hopa! parcă începe să simtă cum încep contracțiile neuronale. ce mai, zeus o naște pe minerva prin cap, mama pe fiu asemine. primul caz de graviditate feminină, în placentă meningeală. demn de cartea recordurilor. de neo/mitologie.
dar, ia să vedem ce mai urmează:
\"ei așteaptă clipa de mercur să îi alunece
în chip potrivit la întâlnirea cu osul meu\"
are lumea ce are cu hydor argyros asta! până și \"clipele\" au dat în mintea doftoroaicelor, care scot spaima cu apa de ăst fel. și, unde mai pui, că ajunge până la os... grav! - intoxicație sigură.
eeeeeiii, da ca-n filmele cu happy end, uite, bre, c-apare și ta-su d-adevăratelea, călare p-un cal alb și cu sabia la brâu... a? ba nu? - lectură pripită. de fapt ta-su ăla e un fel de chefliu sadea, care:
\"se întoarce în zori însoțit de doi amici zurlii
lângă ei un țigan își zdrăngăne țitera
se-ntoarce-n picioarele goale cu pantofii sub braț\"
sigur că în aceste condiții depravate, de om dedat dezmățului, în loc să treacă la capitolul sentimental: preconcepție, el, chefliul dracului! ce face? păi:
\"tămâiază drumul până în coasta mea
și-apoi adoarme făcându-te pilot sau altceva \"
\"tămâiază\"?!! aoleu! o fi și popă? s-aștepți tu, alină, ca, în condițiile estea, să mai vie ăla mic pe lume cu un așa tată! o să-i scrii la scrisori netrimise, până o să pleci tu în cutarea taților. pe bune!
Pe textul:
„cutia de pantofi" de Dacian Constantin
Pe textul:
„Fiindu-ți ucenic" de Ramona Rusenescu
gusturi și gusturi...
Pe textul:
„numai bancuri bune" de ioana negoescu
