Ioan-Mircea Popovici

\"ceva se pregătește mereu înlăuntru\". aici dau peste acel de neprecizat si reflexiv Uneori. Asist si eu la discutia voastra. \"nu suntem pe de-a-ntregul oameni
nu suntem pe de-a-ntregul nimic\". Acum sunt pe fuga si va zic de jumatatile noastre inegale intre minte si inima. Vezi doar ca-n acest nimic, omul este Chip al Sacrului. Restul le-ai rostogolit tu de pe treptele catedralei pana la copilul din flori pe care-l vei marturisi...

mai trebuie sa intru pe text sa spun cat este de daruit cel care canta asa dragoste? de unde oare ai gasit atatea? si rime si cantari si Infinit? si peste toate inca bate toaca, nemarginirii-i lasi loc de iubit...

Iata Alekule ca la a 17-a vizionare a site-ului tau ma nimeresc chiar eu, Iann, sa confirma ca asa-i. Stanca din povestea Zidului Alb este o fotografie facuta de tine, posesorul Scoicii din Costa Rica. Acest \"la fel\" il corectez cu miscarea urmatoare: stanca si scoica fac parte din aceeasi poveste in care hazardul e imblanzit de staruinta si urme prin cotidian. Zelkanu, Pierr si Alexis ne sunt martori. Prietenie si vant la pupa. Salutari lui Remy

Vor veni ploile de primavara si durerile se vor spala cu lacrimi calde si intr-un suspin va fi loc de iertare. Si dupa ce totul va fi mai curat, si zapada mieilor a trecut de taramul acesta, va inflori si el, gutuiul, cu fructele lui tarzii si galbene sub care vom intinde rogojina si ne vom juca cu zaruri galbene si vom da sah hazardului... zidul alb va tine pe el numele celor care... si cei care vor trece pe langa el se vor intreba... pe piramida de nisip, umbrela poetului

Un portativ este tot o cascada in scara, cu treptele inversate. M-am jucat si-am lasat pe fiecare linie miezul ... si iata ca linia din mijloc e-n atingerea subtire, dintr-un cantec de vioara. Nimic nu e de interpetat. Totul este foarte clar povestit. Ce ceri tu si ce face el tin acordajul intre cheie si trup...

\"motto: nu pot cere mai mult decât nodurile ce ni s-au predestinat.

... poți atinge doar o singură dată, darius, o singură dată și, a doua zi, frânturi din mine se transformă în liane. înconjurându-te... pe meridianele vântului...

nu pot prinde decât forma dorințelor tale... din orice apă aș aduna tăcerea peștilor,... din orice particulă-aer te-aș alege pe tine.

lasă-mă trupului, îmi e cel mai greu aici, în carnea asta inutilă, prin care te plimbi în fiecare noapte. este marele tău bulevard. opera ta nesfârșită, aria imperială. eu nu mi-l recunosc decât prin atingerile tale. nu îl pot numi, nu îl pot purta decât uitat pe marginea trupului tău, singurul loc în care prind viață.

aș pleca din ... dacă nu m-ai opri cu imperativul iubirii, cu facerea asta a dragostei din orice întâlnire pământească.
..........................
nu pot cere mai mult decât nodurile ce ni s-au predestinat\".

\"Nevăzutul apare cu distincția premeditatelor candori
Printre respirările sacadate ale trenurilor din gările mici,
Ridică gulerul cerului peste
Gâtul ......anotimpului,
Apoi decupează aerul cu pasăre cu tot ca pe o fereastră\"

Vezi ce bine e ca ferestrele noastre vad

\"Peste râul învolburat al realității\"... De pe Scara mea cu iluzii se vede: \"Clepsidră cu iluzii anestezice\"
............................

Ca o fata morgana:

\"Aerul împietrit, arhivar al sentimentelor
....................................
Eliberează canarii secundelor din colivia orei\".
De aceea imi place mie pe Stradela Vantului. Intinzi mana si bati in fereastra vecinului de peste drum.... La inceput ma intalneam cu prietenii pe digul plajei cu suflet... Mai trebuie sa-ti spun ca ti-am ciobit un pic din sfera poemului sa aduca pe un zar rotund?

De-ar fi sa-ti povestesc despre pestele de pe zid, fereastra deschisa spre far si saculetul cu cele doua cornete cu piese de sah cu hazardul, secventa asta: \"Am scos eșarfa albastră… Se zice că, în lunile de vară, în fiecare dimineață, culegătoarele de scoici... am suflat pe ele și...\" ar avea alta cheie. Poemul tau merita maximum de stelute. E plin de deschideri. Eu iti dau pe el un calut de mare... Cu prietenie, Iann

ce poate fi mai frumos decat curajul sa pui cuvintele asa, cum vin ele, nu cum le astepti tu. in plus, jocul acesta de-a v-ati ascunselea, intr-un spatiu inchis, cu miscare si taina are-un rotund si-o ordine pe care nici dumnezeu nu indrazneste sa le schimbe... sa logodesti umbra cu albastru... orice as spune despre asa ceva ar fi ca un zgomot...

\"...îmi las umbra afară să danseze cu albastrul. e un cer imposibil din care aș rupe o bucată pentru tine...îmi las umbra afară să facă ce vrea ea...\"

ma rup din punctul zero si-n logica binara/ dechid o usa-n care Acum e iarasi vara/ as folosi cuvinte desprinse dintr-un vid/ ce lasa-n ele urme ce duc incet la zid/ dar parca nu cuvantul e potrivit acum/ prin transparenta clipei e abur si e fum...

E din scara cu iluzii, joc secund de Infinit/ unde dai si unde crapa o samanta din zidit... despre oglinzile folosite pentru a privi gorgona, si toate celelalte, fac nod de adevar in povestea strugurilor... el, poetul care canta e cantarea din ecou/ in vibrato de viola, tarmul vechi il face nou.../ ca o umbra de naluca, bazaie o viespe-n pod/ ai vazut un cui pe care, tin umbrela unui cod...

Da Ella. Ai ajuns la Zidul Alb.
\"un perete abrupt
................
universul întreg
se încovoaie sub praful stelar
al unui timp tras...\"
Aici am facut o pauza lunga. Cand mi-am adus aminte, tigara se stinsese. Plouase toata noaptea...

de unde se vede ca exista. cum ce? casa de pe plaja...\"aș fi vrut să vorbesc
încet
să nu stric ceva
nu mă uit știu
ochii blajini
ceva cald umple
aerul\"

E ceva vreme de cand nu ne-am auzit. Intre Tymp, tarmul a inverzit, prunul a inflorit si acum a venit iarasi gerul. Cine stie daca vara asta vom mai bea cafeaua in livada. Gasim noi un loc sa vorbim despre intamplarile noastre literare. Am mai trecut prin textele tale si toate mi-au placut. Au asumare. Vocile astea au facut un portret foarte frumos. Poate nu stii dar principiul clestelui (caruia i-as spune Lema, ca un cod ajutator) imbina tehnica Sculptorului, care obtine eliminand cu cea a Pictorului care obtine portretul adaugand... ma bucur de buna ta vecinatate... in sufletul meu ai locul asigurat pe Stradela Vantului...(din umbra de vara a gandului, tu si toti prietenii tai)

Djamal, tu ai uitat ca ne-am intalnit noi in niste ganduri si-am convenit, Cu Prietenie. Respectul nu lasa caldura sa stea la masa. Ma bucur ca trecerea mea prin Alexandria si pe la Sfinxul a facut posibil comantariul la primul tau cerc...

Ma uit acum la poem si te vad ca un faraon care te marturisesti in drumul dintre umbra interiorului piramidei de stanca pana la primul cerc din piatra adancurilor.
Cu tine, prietene, nu pot vorbi decat fara graba. Asa cum stau pescarii din Alexandria, in barcile lor pescaresti, cu un paharel de ceai (cat cele de palinca ale ardeleanului). Si daca ardeleanu-l da pe gat dintr-o inghititura, el, pescarul din \"alexandria de egipet\", il descanta, de cand se ridica, soarele lenes, din marea inrosita, pana cand se adanceste in ea, a iubire si odihnire. Asta-i parerea mea. Noua trepte (poate nu intamplator sunt chiar 9, cifra perfectiunii si cercul, forma perfecta).
\"Desprins de umbra mea
părăsesc stâncile ghemuite
ies din pereții abrupți
mă scutur de laturi și de muchii\"
Patru versuri, ale materiei spirit eliberat \"furtunos\" \"in intampinarea ploii\" spiraland spre inchisul primului cerc. Doream sa numesc comentariul acesta: cercul, sfera, zarul si darul, sa fie ca o iesire din primul cerc ...

\"(nu știu de ce alerg uneori desculță peste vremuri fără contur poate și pentru că victoriile ne iau întotdeauna
prin surprindere
desculți trecem prin ușa întredeschisă...)\"

eu nu comentez nostalgiile, danule,
cum nici tu nu dai cu banu (yaru)
sa vezi incotro te-ar duce intamplarea

este chiar un poem de calda nostalgie, care se intalneste cu zmeul meu de hartie pe care nu l-am avut niciodata. si tocmai, mirarea asta ca nu l-am avut niciodata ma face mai bogat cu Tarmul Inalt pe care inalt acum zilnic cate un zmeu si pe care-l vad, a doua zi, dimineata, din fereastra atelierului meu de pe Stardela Vantului...

\"...prietene îți povesteam
despre pantofii aceia roșii ....
îmi lipeam cu gravitate nasul de fereastra casei mele de atunci mă gândeam la ei
ca la un dar de preț pe care îl voi primi în curând...\"

pe pervazul fereastrei cu muscate si ploi, e o cutie...
\"... prietene, iti povesteam...\" incepeai tu... cu drag, Iann (evident, mi-a placut... poezia asta se canta deja)

Aici, in taietura aceasta este un micropoem, ca o samanta din care rasare campul de maci salbateci... \"undeva este ușa aceea cioplită / punctul în care ți-ai retras pașii așa cum se retrage o promisiune / reintru / retina îmblânzește întunericul / respir adânc / am ajuns pe pământuri mai sigure / aici culorile au ostenit sub infraroșul memoriei...\" termin de citit si duc cu mine \"culorile ostenite sub infrarosul memoriei\". Zidul, ochiul, labirintul, drumul, tarmul, freastra, plecatul, caderea in cer... un inel cu chei pentru \"călătoria aceasta atârnă de geana coșmarului\"

iar ai framantat nespusul si ai coborat din vis/ ai pasit pe scara vietii ce ducea spre Paradis... \"sub palmele timpului\"

Djamal, ce bine ai simtit tu pestele-n ploaie, cel care urca, urca, urca, pana la buza picaturii spre a plonja in adanc... unde se intampla asta? acolo unde-l prinde momentul...

Doar cand toate par ca-s spuse si nimicul prinde rost ma voi strange pe poveste si-ti voi spune tot ce-a fost. Doar atunci, cand am si scara si taria dintr-un spus, ma voi agata de luna intr-un zbor, ca un apus. In termenii unei algebre sentimentale, acum tinem decorul unui invelis ale carui calitati le dau intamplarea unei anumite vecinatati. Jocul de sah cu hazardul nu va fi strain de poveste. Principala actiune acum este \"asteptarea\"... aduce putin a neeuclidianul in care punctele devin drepte si dreptele sunt puncte... (simplificand, fara sa stricam sensul) ma bucur ca ne auzim si ne vedem bine undeva intre Stradela si Citadela. Astept zapada mieilor si-o iesire in Arhipelag.