IPIoan-Mircea Popovici
Verificat@ioan-mircea-popovici
Constanța
„între minus Infinit și plus Infinit o dunga albastra”
1971: Licențiat în matematici - Analiza matematică, Universitatea Timișoara. 1987: Doctorat in matematici, Specialitatea: Spații ordonate cu teza "Clase de spații liniare dirijate topologice." 1980-2006: Cărți și articole în domeniul problemelor de Echilibre economice, Teoria punctelor fixe, Teoria operatorilor pozitivi și compacți, Spatii liniare dirijate cu proprietăți speciale (mai generale…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Nu vreau sa ies prea mult din poveste. Dar stii bine ca nu-i dupa cum vreau eu. Povestea este cea care decide ce, cum si cat. Unde, ce si cat... Ea este singura care intinde zona existentei ca untul pe painea calda scoasa din cuptor. Ea nu are nevoie de tehnici de sciere, de reveniti, de cuvinte. Ea este ca un film in care regizorul, scenaristul, decorurile si masinistii, garderobierele, croitoresele si toata armata de pe langa scena le strange intr-un \"celcare zice\". Si cum a zis asta, rareori ar fi loc de indoiala. Revin, cand voi avea loc, daca in intalnirea cu Doamna Ludens nu se va rasturna trasura si voi avea de vindecat ceva rani personale, ori ale trupei... Tu stii tabloul Dorinei, Prima zi a anului? Este vorba de un carnaval care se desfasoara pe doua planuri. Jocul secund de care vorbesc undeva pe primele 17 trepte...
Pe textul:
„Oglinda ovală" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextMai trec din cand in cand si las cate-o poveste. Din Uneori, Nicicand, mai strecura o veste . Era de-acum Parerea, actorul principal, iar eu ascuns de soapte, fugeam in miez de bal... se adancise visul prin spaima-n fomatarii si locul de poveste trecu pe dunga zarii...
Pe textul:
„ Pierre Nadar" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextIn poezia asta ai tras doua sageti in care a doua o despica in zbor pe prima. Unde vad eu sagetile? De aici, de pe Stradela Vantului, unde a inflorit liliacul si-a inceput cucul sa cante si pupezele sa pasca intre ierburile inalte care sprijina \"străzile cu iz de primăvară\" asa se vede...
Pe textul:
„străzi opuse" de George Pașa
0 suflu
Contextinainte de toate, si in afara textului, imi place ce scrii si ce selectez vine ca o atingere cu intangibilul...
eu ma feresc de aripile ingeruilui si nu-i spun: ce frumos esti, ca sa nu fuga. dar am o tehnica (asa am invatat, in singuratatea aceea de pe tarmul cu scara) de-a ridica un turn din ce mi-a placut... si turnul prinde o scara interioara, din ce simt eu si o scara exterioara din ce ai tu... si cele doua scari fac un joc pe care astazi l-am numit \"de deasupra scarii\"... pentru ca-n jocul secund care-mi aparuse, apar mai multe scari si intotdeuna, pe scara se rostogoleste ceva... de la muzica acestei rostogoliri vine cantecul pe care-l percepi poezie...
am scos barbanul si-am lasat atelierul... aici, sub raza lunii, pe sevalet, portretul ei... si-n rest, versul tau se rostogoleste undeva pe dusumea cu alt ritm: \"e târziu! nu-ți amintești melodia?... desigur...\"
eu ma feresc de aripile ingeruilui si nu-i spun: ce frumos esti, ca sa nu fuga. dar am o tehnica (asa am invatat, in singuratatea aceea de pe tarmul cu scara) de-a ridica un turn din ce mi-a placut... si turnul prinde o scara interioara, din ce simt eu si o scara exterioara din ce ai tu... si cele doua scari fac un joc pe care astazi l-am numit \"de deasupra scarii\"... pentru ca-n jocul secund care-mi aparuse, apar mai multe scari si intotdeuna, pe scara se rostogoleste ceva... de la muzica acestei rostogoliri vine cantecul pe care-l percepi poezie...
am scos barbanul si-am lasat atelierul... aici, sub raza lunii, pe sevalet, portretul ei... si-n rest, versul tau se rostogoleste undeva pe dusumea cu alt ritm: \"e târziu! nu-ți amintești melodia?... desigur...\"
Pe textul:
„Music box" de alice drogoreanu
0 suflu
Contextziua se stinge ca o lumanare. umbrele noastre, lungi, se aduna-ntr-o singura umbra de deasupra scarii...
\"prima fisă și prima melodie... tu dansezi\"
(in retrovizoare)
\"nu-ți amintești melodia desigur
doar luna
în fâșii lungi albe
urcă din podele
pe rochia ta...
n-ai să înțelegi cum târăște luna picioarele noastre/ spre iesire\"
\"prima fisă și prima melodie... tu dansezi\"
(in retrovizoare)
\"nu-ți amintești melodia desigur
doar luna
în fâșii lungi albe
urcă din podele
pe rochia ta...
n-ai să înțelegi cum târăște luna picioarele noastre/ spre iesire\"
Pe textul:
„Music box" de alice drogoreanu
0 suflu
ContextAici Iann, cavalereste, lasa genunchiul stang pe cercul verde si din propriul trup ii face scara lui elian. Ma las de poveste si bucuros recunosc incoltirea semintei: \"spre dimineață un rest din ziua de ieri te oprește din drum\". Asa-i cum spui: \"la răspântii cresc din nisipuri castele suave/ depărtărilor noastre popas pe drum spre niciunde/ din carnea fragedă a pământului/ tocmai se naște/
steaua ce va cădea într-o zi deodată cu noi\". Bucurii noi, cu cercuri de ape-n aproape-departe, cu sanatate si ascultare-n toate...
steaua ce va cădea într-o zi deodată cu noi\". Bucurii noi, cu cercuri de ape-n aproape-departe, cu sanatate si ascultare-n toate...
Pe textul:
„îndepărtare" de Dana Banu
0 suflu
ContextNici macar daca ar face trotuarul nu as zice ca i s-ar potrivi strada. Nu cred ca-n Piata Universitatii a fost astazi urma de \"golan\". Azi s-au aruncat niste zaruri... nimeni nu stie cum au picat. eu sper la Yames de 1 sau Yames de sase. singurul judecator este Tympul.
Pe textul:
„Politica se face numai în stradă!" de Fluerașu Petre
0 suflu
ContextCand e sa fie, este, chiar daca totul pare ca n-ar mai fi. Cheile muzicale ale prieteniei sunt altceva decat jocul absurd al calculelor ori ale pasiunilor fara miez, sau fara radacini. Pentru Vasile si Viorel, pe prima treapta a Scarii, o piatra alba, cu toata memoria ei, si doua scoici. Una cu nelinistile rotunjite de valuri, cealalta, proaspat despartita de jumatatea ei inegala, cel putin prin destin. Si peste toate astea, rimeaza-n joc secund, mai pur si fara contur, paharul de vin. Cel putin prin destin... Tympul se grabeste iarasi spre maine. O prietena de departe are grija sa fie si-un pic de maine tot azi...
Pe textul:
„Noduri de Tymp" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextCarmen, unii spun Dali, tu spui ceva ce nici mie nu-mi place, altii zic Perce iar eu ma trag din petrolul unui tarm in vecinatatea caruia exista ceva ce nu definesc inca, sa nu stric buna cautare... Deocamdata sunt in fuga calului, dar ma voi opri cand da calul semn de sete si-o sa-ti povestesc cat poate vedea orbul... ai vazut ce-a ajuns cactusul. ar trebuie sa-ti povestesc si ceva despre oglinzi dar asta mai bine ia-o tu de la gemenii Apollo si Artemis...
Pe textul:
„Noduri de Tymp" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Contextai de la mine o piatra rotunjita de valuri, si dincolo de Zidul Alb, dincolo de Citadela... pe-o gura de Rai/ se tine de-un pai/ un balon de clipa/ atins de-o aripa/ si in centrul lui/ versul lordului.../ iar la colt de vreme/ stau sa ma intrebe/ Iann si elian/ daca stiu sa fac/ daca stiu sa tac... tu ai inteles ca daca Remmy sta pe umarul manechinului din lemn de gutui, Alexis a reaparut in peisaj si doar gandurile bune au loc pe rana... pe langa vers, ai si o parte din Dig... ai gasit cercul?
Pe textul:
„Noduri de Tymp" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextAici, pe Stradela Vantului, la numarul 17, atelierul meu este si casa voastra. Va astept la un pahar din Lacrima lui Ovidiu. Elian a facut un semn cu batul si-n loc sa se desprinda Insula de Piatra s-au cutremurat stelele si una galbena s-a agatat de cornul de luna ce se atingea de Infinit. Ma Ioan, ai pus punctul pe pionul despre care Carmen, si alti jucatori intaintea ei, ziceau ce ziceau (vezi commurile din Pestele-n ploaie). Carmen, critica-ma cu blandetea derivatelor partiale de asa maniera incat infasuratoarea curbelor integrale sa tina de-o pelerina... Multumiri si va astept pe Terasa lui Herimon de unde distantele dintre clipe se masoara cu pasii desculti prin stropii de roua si cantecul cartierului se coloreaza cu latratul ospitalier al Ponnei si-al gemenei sale Dorruta...
Pe textul:
„Noduri de Tymp" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Contextcand te-ai obisnuit cu oglinzile convexe, e tare greu sa privesti in cele perfect plane. cu exageratul tau bun simt, ai preluat asupra ta ceea ce eu nu stiam. chiar eram in deslusirea asta si-am profitat de intalnirea din cafenea si-am pus intrebarea. iar tu, Doamna, ai rasfrant asupra ta... chiar mi-ar parea rau sa te las sa spui despre tine chestii care nu se potrivesc. si ca sa vezi ca am avut o premonitie, azi chiar asa se intampla... a venit ora si eu n-am postat nodul lui 17 aprilie... si stii de ce n-am facut-o? (te grabesti sa raspunzi, cand de fapt asta era o intrebare retorica... iar cum s-a intamplat de n-am venit in intampinarea asteptarii stiu numai eu (in cel mai fericit caz)) este 22:35... ar mai fi ceva vreme, dar mai bine o sfera ciobita decat una perfecta...
Pe textul:
„Fir ruginiu de rugină" de carmen mihaela visalon
0 suflu
ContextIntre aceste nume de legenda exista povestile si poemele care intra in vietile noastre firesc si fericit. Ma opresc la subtitlu si zic: Ana era gand de vant si motiv de vis cu mare, o plutire din nicicand si-un cuvant de amanare... in loc de final incert as spune, fara final... si toate le pastrez intr-un triunghi cu varfurile pe-un cerc de iluzie... Si daca Adela si-a adjudecat poemul de azi, eu imi voi adjudeca bucuria... (cu acceptul Anei si-n conditiile Lemei Albe)
Pe textul:
„Ana" de Ioana Florea
0 suflu
ContextDe eram in locul tau stateam mai mult sa ma mir. Nu stiu ce te-a facut sa ti se nazare ca a trecut Naluca si-ar fi deschis poarta curtilor casei cu iedera. Eu inca ma mir de aparitia acestui albastru din rugina. Ar trebui de acum sa ma obisnuiesc cu minunile. Dar zilnic, cate o minune. Parca-i prea mult, vorba lui Yussuf. (Tu stii cine-i Yussuf? O intrebasem pe o poeta, care zicea ca-l stie, dar probabil, ca si tine, credea ca-i vorba de-o curte. Chestia asta, a curtilor, ma distreaza la culme). S-a facut deja dimineata si eu n-am reusit sa termin ziua de ieri...
Pe textul:
„Fir ruginiu de rugină" de carmen mihaela visalon
0 suflu
Contextjocul ne poartă... spre ... jumătatea umbrită a timpului...
prin... tremurul glasului...într-o poveste în care...pielea e carne vie a trupului jupuit de lumină, sângerare a limitei...abia părăsite... spre smerenia lui Dumnezeu.
(...): jumătatea umbrită a timpului...spre smerenia lui Dumnezeu.
prin... tremurul glasului...într-o poveste în care...pielea e carne vie a trupului jupuit de lumină, sângerare a limitei...abia părăsite... spre smerenia lui Dumnezeu.
(...): jumătatea umbrită a timpului...spre smerenia lui Dumnezeu.
Pe textul:
„stare de lucruri" de florin caragiu
0 suflu
Contextalbastru te-ai jucat... de aceea fac o miscare pe jumatatile balantei... voi adauga un fulg si tu vei vedea ce simple sunt comentariile mele iesind din texte precum incolteste stejarul din ghinda... acum, totusi, te las intr-o frumoasa amanare zicand doar atat: \"la capătul liniei\"... o curba pe care ai cutezat sa alergi zicand ca nu se va sfarsi niciodata... Zidul Alb credeai ca-i doar o metafora... ori, cum se mai obisnuieste, ceva \"la plesneala\"... sau ceva de ragaz, sa prelungesc asteptarea... iata ca celebrul meu (Y), litera aceea nascuta dintr-un IF logic, a prins si doi ochi \"ochiul de vis și ochiul de taină\"... credeai ca-mi vor scapa aceste accente... si dunga albastra trecu pe sub linie, ca o magie de galben si verde amestecate-n jumatati inegale-n albastru.
Pe textul:
„Fir ruginiu de rugină" de carmen mihaela visalon
0 suflu
ContextDoamne, grabiti mai suntem... ma voi aduna vreodata sa culeg atatea semne de drag, cu care sa pot face un singur semn de prag?
Pe textul:
„Pietrele Annei" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextViorele..., am si aripi... si sunt peste zburator/ multa lume credea-n valul de pe tarmul Rodador/ dar eu cred in ce-i fiinta si-i din cantul cel mai sfant/ nu exista amagire \"unde-s doi e si pamant...\"/ eu am navigat pe valuri si speranta din furtuna/ o puneam in nordul care...
las acum nodul din semnul ca ne-am auzit tarziul/ si samanta din lumina creste-n ea puterea, viul.../ am in tine bucuria verbuind un substantiv/ si ma joc un pic cu zarul lasand loc de ablativ.../ si aici, din scama cutei din adancituri de tiv/ fac un semn si trag o cruce si pun locul la dativ...
las acum nodul din semnul ca ne-am auzit tarziul/ si samanta din lumina creste-n ea puterea, viul.../ am in tine bucuria verbuind un substantiv/ si ma joc un pic cu zarul lasand loc de ablativ.../ si aici, din scama cutei din adancituri de tiv/ fac un semn si trag o cruce si pun locul la dativ...
Pe textul:
„Lătratul Ponnei" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextCandva se va vedea ca numarul acesta, 17, tine de noroc mai mult decat ar tine 13 de ghinion. Si eu am atelierul pe Stradela Vantului, la umarul 17 si de cativa ani buni, pe 17 a fiecarei luni este ziua cea mai buna din luna respectiva. Poate ca toate astea spre a echilibra unele rani venite tot pe data de 17. Ai vazut si la tine toate bucuriile au venit in echilibrarea pierderilor si iarasi ai putut vedea ca jumatatile celor doua brate sunt atat de inegale. Ma bucur ca ai reusit scara asta de semne din viata ta. Doream sa comentez si precedenta ta scriere, dar acolo sunt lucruri care le las la rotunjit in valurile vremii, cand ne auzim mai bine. Acum e lume multa si prea grabita... Pe 17 era ziua portretelor...
Pe textul:
„șaptesprezece" de silviu viorel păcală
0 suflu
ContextLinia vietii crestine, in palma lui Dumnezeu este UNA. Ce vedem noi este precum umbra unui bat curb, care, daca raza cade axial, in planul curbei, o vedem dreapta, iar daca are loc o incidenta perpendiculara, o vedem curba. Numai ca batul pe care cade lumina este un copac al vietii, si razele cad in functie de multe variabile ale vecinatatii...
Sunt nascut intre icoane si-am intrat mereu in taina, luand chipul cuvantarii si facand din el o haina. Imbracandu-ma-n lumina care iese din icoana sunt Adamul unei Eve, sunt zidire sunt si Ana. Si acum cand doar lumina tine de icoana vietii, stau pe piatra Invierii luand chipul diminetii. Trec pe Scara Intalnirii cu un pas de Iov descult... si memoria se frange ca o paine-n miez de nunti...
Sunt nascut intre icoane si-am intrat mereu in taina, luand chipul cuvantarii si facand din el o haina. Imbracandu-ma-n lumina care iese din icoana sunt Adamul unei Eve, sunt zidire sunt si Ana. Si acum cand doar lumina tine de icoana vietii, stau pe piatra Invierii luand chipul diminetii. Trec pe Scara Intalnirii cu un pas de Iov descult... si memoria se frange ca o paine-n miez de nunti...
Pe textul:
„Icoana ortodoxă: simbol și transparență" de Manolescu Gorun
0 suflu
Context