Ioan-Mircea Popovici

Aici parca ai sta de vorba cu Zarathustra. Grabita, il chemi din muntele initierii si-i oferi ce ai mai bun... otrava scrisorilor galbene

ești tulbure ca un râu ce-ți spală pielea
crăpată de secetă

uite-mă, ce albastră sunt, ce toxică
sunt o hrană pentru zei
dar tu ești pământean și tangibil
zarul aruncat nu decide care dintre noi
va muri, ia-ți doza de iubire
și coboară din munți

Foarte frumoasa imaginea: ești tulbure ca un râu ce-ți spală pielea crăpată de secetă

Poate nu te-ai gandit chiar la marele ratacit, poate te-ai jucat cu otrava. M-as fi jucat cu verdele si galbenul. In combinatii potrivite ai toate nuantele de albastru

Tu de acum stii. Nu laud. Nu dau sfaturi. Nu pun preturi pe intamplarile si potrivirile literare. In schimb, iau si rasfir pe plaja cu suflet ceea ce se leaga de luminile ei. Cand inversez unele tonalitati inseamna ca-s variatiuni care cad bine acordajului muzical in ceasurile din casa pictorului (care, prietenii stiu, fiecare masoara altceva).


cu zenitul tău crăpat
cu zeii tăi doborâți
cu privirea catifelată

inima se tot adună in sine
prinzându-ți tâmplele
trăgându-te în foșnetul ei
ca pe-un fum de țigară
și absorbindu-te ireversibil
până la capăt

tu te înfășori strigând
în măruntaiele ei rănite
iar numele ți se pierde
întreg
dintr-o dată

Un fulger brazdeaza cerul Stradelei Vantului lasand lumina marturisirii in strafulgerarea clipei. Repet, pentru ca asa a fost. Apa aceea uscata-i apa pestelui de care-ti ziceam. Pescarusul tau este prieten bun cu Pierr si cu Alexis...

\"Cu o pâine am traversat întâmplările zilei;fără folos.
Ostenit , mă spăl pe picioare
...........
Umbra răsfoiește filele prafului cu gheare de pescăruș.
Picătura de ploaie încheie o frază.
Vântul o răstălmăcește...\"

tu zici \"fara folos\" uitand ca-n ziua aceea eu mi-am scos doi dinti din fata...

eu am plecat în fugă
zâmbind
apoi am intrat
calcând neglijent
în ziua cealaltă

secventa asta-mi revine pe sensuri reversibile, sa nu-i las ireparabilului putere mai mare ca imposibilului. Semn bun, dintr-o vara fierbinte sau cum se mai foloseste pe aici, amical...

aici e o poveste in care se aduna un farmec de femeie din noptile cu luna. povestea se nascuse ca vis de seceris din floarea mea de piatra ascunsa prin pietris. te tine-n vis povestea si doare inca mama. e-n facerea de prunc. e inca-n cuta scama. tu stii sa iei din spusa-mi ce inca n-am gandit. alege din porunca un verb sa-l ai iubit... se strange-n noduri dunga si-n semne vad ce stii si unde duce viata si ce facusi sa fii... se strange-n verb fiinta, o piatra ti-a soptit. lumina diminetii da semn: sa fii iubit! (ai sapte stele si-o apa de Tomis... o sa vezi... se insteleaza cerul chiar de-i razboi cu oistea si cu leuca din Carul Mare. e vremea secerisului, dar lucratori sunt putini)

\"...lăsând grea cortina irișilor să cadă peste neantul tocmai creat sunt doar o iluzie,...
în seara asta atât de caldă încât seamănă cu
un curent amazonian eu continuu să mint...\"
as mai spune ceva, dar si eu, ca si tine, mai bine...

Seara, cand vin cu barca din larg, trec pe la Terasa lui Herimon unde se intalnesc toate drumurile care coboara in Port. Aici cineva mi-a zis ca El te stie si ca ma roaga sa-ti trimit cum a vazut el. Acest El este un foarte bun prieten de-al meu (eu am prieteni si printre vrajmasi) si spune sa nu te lasi ravasita de razboaie si... apoi a tras un gat gros de palinca si-a stins-o cu bere... a tacut mult. apoi mi-a zis ca e trist si-a spus: spune-i lui Alice ca-i faina ce zice ea dar maine sa mearga si ea in Cismigiu...

uite cum face El spunerea. (asa-i El. Mereu zice...sa nu te superi pe mine ca El aduce din condei altfel (ce-as bea si eu un gat gros de palinca si-as stinge-o cu bere...)):


\"vreau să-mi citești
ca și cum ar ploua acum în cairo
e liber
pe străzi
se vede perfect în lumina lămpii
unde ești?
cum să nu-mi tremure mâna atunci
când leg clipa asta de ultimul meu cuvânt
unde esti?\"

Un text prea bun sa-l bage cineva in seama. Evident, merita Steaua Polara si tot Carul Mare. Este un sirag de perle aruncat... \"hrănește-te din mine indecent fiord... colorează-ți pielea cu inima mea stoarce bine cuvintele din ea îmbată-te cu ele ascunde-ți trupul cât mai adânc naufragiat și ars de soare mâinile transformă-le în săgeată și arc\"

As fi ales alt titlu, cum ar fi Naufragiu

Cum ar zice Djamal, semnele voastre ma onoreaza. Sigur ca-i vorba de Tarm, de Mare si de fiica lor, Plaja cu suflet. O plaja peninsulara care seamana si cu El si cu Ea... Pasadia, daca ma cauti pe Stradela Vantului, vei intelege ca exista si o piramida si un oras scufundat si ceea ce tu vezi in zicimale este doar valoarea numerica de functii in scara cu care se stabileste masura.

Razvane, daca intri bine in labirint vei vedea ca-i precum Turnul de abanos al lui Fowles. Aici, Pictorul este orbul care intentioneaza sa picteaza portretul ideal si-n dilemele lui ajunge sa sculpteze gandurile mai intai, culegand scoici ... cu Tympul orbul incepe sa vada. Fiecare adevar nascut din iluzii vine ca o incizie... totul, in intervalul ordine-hazard, se leaga in forme simple, cand tesatura are toate nodurile. Si, ca sa se lege, indoiala trebuie sa aiba masura nula... cum cunoasterea este cronofaga, povestea se petrece intre clipe unde Tympul are proprietatile spatiului de care vorbesc... T de la Tomis, care rupe si taie, si restul care face nodurile

Din zarul ei povestea se schimba in castig, pe scara cu iluzii alearga (...). Evident, sensul il da finalul. Textul de fata tine de motivul unui portativ care foloseste cele doua chei muzicale: cheia sol, pentru nuantele solare si cheia fa, pentru tonurile fosnetului de alge.

Azi am facut scufundari si-am dat de-un pavaj pe care se aflau un colier verde si-o piesa de sah...

Daca-ti zic, elian, ca astazi, acolo unde-ti povestesc acum am intalnit-o pe Magda-Lena cu doua prietene o sa-ti ajute sa-ti aduci aminte de Pipirig...

Carmen, si eu, ca si tine sunt calofil. In textul acesta e un inel cu chei de toate felurile. Unele sunt muzicale, altele tin de perspectiva si de ademenit. Sigur ca toate se leaga nu doar de inelul acela. Farmecul jocului tine de ce nu se vede pe scena. Cand spun: Ponna latra, asta chiar se intampla. Cand reproduc: ai grija de tine... asta chiar s-a intamplat. Intre ele se afla intamplarile care-s multe si din care alegerea-n sine tine de poveste. De aceea subtitlul este al(e)ge. Ponna latra. Un cantec se lasa peste seara mea...

Si eu care credeam ca-i o poveste, incepusem sa caut pe harta sa vad daca-i port si multe altele. Apoi m-am luat cu scufundarile dupa pietre cu alge, (ca algos vine de la grecescul nostalgie). Voi intre flori si scarile gemene care coborau din usa hotelului la care ati stat ati reusit sa rupeti I-ul lui Ioan intr-un (Y)-grec autentic... scufundarile din vara asta le fac sa gasesc un drum mai scurt spre Marmara. Bornele drumului sunt pietrele cu alge...

tu ai lasat o truda intr-o carte si viata te-a trudit fara sfarsit. aici ai dat porunca: vă rog să plângeți astăzi
mâine sensul va dispărea. porunca sa imlinit. aici ai dojenit: nu v-ați cumpărat lopeți și târnăcoape din Tymp
veți umbla cu plasa de prins fluturi... poate ca totusi...

in jocul acesta eu nu am nici o putere... castiga doar cel care impaca da si nu... este un joc secund mai pur decat albastrul de azur... si perlele din joc au propriul lor noroc... se satie doar atat cat nu se risipeste... pe marele altar, in ploaie e un peste...

De-ar fi sa-ti spun... dar tac... ecoul taceri-l gaseti intr-un intre in care, un semn de mirare-i mai tare ca orice intrebare... Acum, Atunci si-Apoi... triungiul de aur... si-o pana de graur... ti-as aminti de jocul in care... dar las ca amintirea sa-ti fie viitoare... fara miza, totul este pierdut...

Histria?! Dincolo de orice legenda. O realitate in care vecinatatea este mai tare decat destinul... Eu nu aduc din condei... ultima oara, la Histria, am dat de-un cuib de berze, de niste pescari pe care nu-i stiam si eram acolo cu George, cu Dorina si cu Viorica... o arsita insuportabila.... si peste toate, termele romane si terasa lui Herimon in care nu era loc pentru...

In loc de comentariu, readuc in poveste expreia: eu sunt zece tu esti unsprezece... superlativul de 17, punct fix din iteratiile cautarii, labirint si minotaur... din Acum, Atunci si Laur... spune tu, se strange nodul, in albastru nou cu codul... si alearga-n labirit, calaret si...

Probabil ca anul capricornului inseamna acelasi lucru care la mine inseamna anul florii. Numai ca eu, ca si tine am luat lucrurile in serios si plecat din Timisoara, oprit in Tomis, acum si aici, in atelierul meu de pe Stradela Vantului ma intreb, in chiar miezul verii: si daca-i anul florii, trebuie sa fie si o floare a verii... si asta incepusem sa caut...

\"voi adormi... în odaia mea de albastru
ritualul acesta bizar încet și de la capăt cu ridurile
desfăcute toate deodată în inimă și pactul necuvintelor
.............................
am să iubesc la marginea lumii acolo unde poeții cântă cu gura închisă
am să cresc ... cum aș crește piatră în sala coloanelor...
Doamne să pun punct înaintea viselor undeva

Timișoara din...\"

tarmul inalt in miez de vara-i acoperit de floarea de cicoare. niciodata tarmul n-a avut atata cicoare pe el

Acest Acum ascuns intr-o povestea, facut Atunci din scama unui tiv/ cazu cortina peste ablativ si-l amana cu iar fara motiv/ intre arcade simple, drapeaza Arhimede un spatiu gol de scena ingalopand mopede/ oglinda lasa Tympului povestea, baloane de sapun fac noduri peste vestea/ adusa-n rostogol uitat pe scara in dimineata asta ce-am inceput-o aseara.............

\"îmi place să-mi alerg amintirile
spre povestea de aur ce se-nfășoară ca un șarpe
acum pe degetul tău\"

bucatica asta de Infinit o pretuiesc nu cu un pumn de semne de scara ci cu insusi Turnul de scoici (fara sfarsit)

\"le obosesc și le întorc pe toate fețele pînă rămîne praful de cele care mă dor\"

intr-un ecou al tacerii norii de rodador se aduna la Histria...

In noi e doar soptirea, in tarm e chiar povestea/ in tine sunt si eu, in mine-i loc cu vestea/ in care canta lumea si este iar chemare/ si parca nu se stie ce-i tarm si ce e mare.../ ma bucur sa te stiu corabie si vis/ si lumea-i stransa-n nodul Abis si Paradis... spune si tu cat de fericita-i intalnirea intre rugaciune si ratacire...

ca un ecou de spuma din dig lovit de val/ se gatuie soptirea, se sparge langa mal/ o linie se tine in ecuatii stranse/ se vede iar in lumea in care-s pliuri planse... Aici e iar Acuma si-i loc facut din Tymp si parca-i o gradina nascand un anotimp...

o bila e chiar sfera pe care eu si tu o stim intr-o algebra in care nu e nu...

\"cântecul nostru va încercui timpul\"