Ioan-Mircea Popovici

intru-n versul trubadurului
şi mă trezesc în inima lucrurilor
de-ar fi să zic ceva,
ţi-aş povesti ce se întâmplă,
în zilele acestea de sărbătoare
la noi în grădină, pe prispă şi sub tâmplă

acum povesteşti tu şi eu tac
apoi taci tu şi-n tăcerea ta
vine trubadurul cu cântecul şi cu Gelsomina
şi cântă cântecul cu lătratul de câine
nimeni altul decât lătratul Ponnei
ea fiind cea care dă tonul
urmat de surioara ei, Dorruţa
şi-n cele din urmă, vine şi Dorra
cea mai fericită şi mai iubitoare mamă

versul tău este versul de primăvară
“pe aripi de ploaie se scutură merii în floare”
vers care mă duce la tine-n grădină cu intervalul
şi cu valul de care-n larg trece corabia
pe care-o aşteptă Ovidiu cu
scrisoarea de dezlegare de la Augustus

se-nvârte trubaduru-n loc
cântând ca-n Moara cu Noroc
iar chipul lui cel ars de soare
e astăzi plin de sărbătoare
"mai mare fericire nicicând nu cunoscuse
nicicând a ei făptură mai scumpă nu-mi păruse"
intru-n versul trubadurului
şi mă trezesc în inima lucrurilor
acolo unde minunile se ţin lanţ
trecând printr-un şanţ
făcut în jurul zidurilor de apărare,...

Şi uite aşa
Acesta-i momentul
Sfintelor emoţii Pascale
Cu cele mai frumoase gânduri
La fereastra luminii dumitale
https://www.youtube.com/watch?v=Me3x1HSbs4A

trimit si-o pietricică
una mică, mică, mică
cât pupila de furnică
din povestea pietrei cu pietre
de lângă lac,...
https://www.youtube.com/watch?v=tdrQWsbW_H0

Vorba aceea: Dacă ora dimineţii m-ar găsi cum am fost ieri
Nu ar trebui să scuturi gândul să-l trezeşti să-i ceri
O minune dintr-o floare cu albastru de cicoare

Azi, fotografii printre picturi şi jucării 

Un cocor ciuguleşte din covor în dormitor
Ai făcut o cafea cu aromă fantastică
N-am mai întâlnit aşa ceva
Am pus o linguriţă de albastru din cafeaua de ieri
Şi un pic din seara cu pricina, când a venit Dorra la noi  
https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14155185/Te_las_s%C4%83_ghice%C5%9Ft 
https://www.youtube.com/watch?v=pvielbucEh0
https://www.poezie.ro/index.php/personals/14154404/De_vorb%C4%83_cu_Igitur 
Cântecul unui piţigoi mă urmăreşte de joi
Încerc să-l cânt la vioară
Chestia asta n-ar fi pentru prima oară
Din stuful insular îi răspunde o cioară
Cioara de la Timişoara a adus cu ea
Câteva mii de fotografii
Scene cu jucării
Şi-un car de luptă
Pe care-l conduce Dorra

Vorba cu Igitur nu se termină niciodată
El este Pescarul cu nodurile năvodului
Din acum şi altădată

Din ecou
Nu te las în aşteptare
Şi-ţi răspund cum pot şi eu
Cu bunăvoinţa lui Dumnezeu

Mulţumesc din tot sufletul
De o mie de ori, mulţumesc

Am dat drumul la bilă pe scara cu iluzii
Şi ea, drăguţa de ea, cu simţul rostogolirii
Până-n pânzele albe ale Bricului Mircea
M-a dus printre colonadele Farului Genovez
Pe la arcadele pontice ale ţărmului înalt
Culegând versuri în paşi desculţi prin stropi de rouă
Uneori mă simt vizitat,...

Nu se poate aşa ceva
O stea roşie şi nici o stea galbenă
Sunt sigur că sunt mai multe stele galbene
Dar, deocamdată sunt invizibile

"marea, mereu marea pentru îndrăgostiți,
bufonerii în rochițe roșii și drăgălășenii
am fost prin orașul ale cărui clădiri de păienjăniș pluteau
într-o feerie densă
în care mă gândeam cu disperare că va trebui să ne încadrăm
pentru ca la un moment dat
să nu ne trezim cu inscripția game over"

“am văzut un om în toată singurătatea lui
acoperit cu un văl alb
bătut de vânt și m-am gândit că e de la
o mireasă

rotundă, tristă și nevinovată
singurătatea lui prinsese culoarea unui albastru stelar”
albastru pe care-l voi pune şi eu
în steaua întâlnită pe drum,
acum
trei de acum şi un atunci

Mai multe poeme, într-o personală constelaţie interioară

"Mă așez la Masa tăcerii și nu spun prea multe despre cum am văzut femeia, odată, sau coasta lui Adam și cum a văzut-o Dumnezeu. Cum a vizionat, El, acel infinit.

Sunt un foarte mare tăcut. Abia am acest scaun, de piatră. Să mă lăsați, așa bătrân și ostenit, cum e și Dumnezeu, ca să stau pe el... Și să mă odihnesc..."

Cristina, eşti o artistă. Cuvântul tău lasă urme de gravură. Peisajele tale interioare sunt pline de viaţă şi de savoare,... Exemplific cu autoportretul pe care-l faci în textul următor... "sunt un om amărât de gustul vieții și alb precum zăpada din munți./ mă împărățesc cuvintele și cântecul, dumineca și dragostea." Şi experienţa aceasta de viaţă, este ca o parabolă "Acolo nu m-a lăsat mama să merg în copilărie, când aveam de interpretat rolul procurorului din piesa pentru copii Procesul apei, unde o fată – care era de fapt Apa – era acuzată, învinovățită fără rost, când, în mod real, viața oamenilor și a planetei nu era posibilă fără apă și apa nu avea nicio vină."

“am alungat teama care mușca din noi ca o haită de lupi însângerând cerul”
Cafeaua de dimineaţă
Am băut-o la vecina mea de pagină
O lighioană năzdrăvană
Care scrie ce simte ea-n lumea ei
Cu cele 9 simţuri
Bunul simţ şi simţul Tympului
Venind peste celelale 5
La care se adaugă simţul tragicului
Şi simţul umorului
„absolvită de toate păcatele”
Cu îngerul păzitor, Maya
Dintr-o pânzâ albă, zâmbeşte

Prolog cu pălărie

Azi este o zi plină de aniversări
în exerciţiul uitării, cu filozofia lui Ismat Beg, ziceam
Între bornele Tympului, mai vedem noi
Aşa am ajuns la “Lumea văzută de o pălărie”
Hai, să fie, a spus păzitorul meu
De-a valma şI fără stat pe gânduri
Tumnai am aflat că se poartă scurt şi nicicum
Texte mici, pâna în 30 de rânduri, de preferintă fără rime
Aşa am ajuns să scriu despre pălăria lui Vasile Plătică
De la Somova, vecinul lui Traian T. Cosovei
Şi despre cei 7 căţei aI mei
Lăsaţi pescăruşii voiajori să vină la mine.
Azi este ziua de naştere a lui Petrică de la Cogealac
De ziua lui, voiajorii mei, doresc să-i ducă o mie de scrisori
Cu urări de la mulţi ani şi cu tot ce-şi doreşte el să se împlinească
Ştiu că-şi doreşte o pălărie invizibilă care vede tot
“Aceasta este ultima nebunie
Lumea văzută de o pălărie”
Din absurdul cotidian
Operaţia de la şoldul pisicii mele cu trei picioare
Azi s-a descusut, Ce-i de făcut?

Uneori se face da şi
Peste câteva momente
Da se face nu
Şi zarurile tablei de şah
Joacă table
În timp ce tu
Joci mai departe şah
Cu cine altcineva decât cu tine

“astăzi mi-am uitat cheile de la casă
am colindat o vreme pe la alte case
unele boierești/cu arcade
și perdele groase
………………..
eram doar curioasă ce se-ntâmplă înăuntru”

Ca un puf de păpădie zboară gândul meu în vânt, colorând, din întâmplare, visul unui trup plăpând. De acum îmi scriu poemul doar cu băţul pe nisip. Stau pe gânduri printre rânduri, hotărât întru nimic. Citesc sublinierile din cartea lui Vintilă Horea: Dumnezeu s-a născut în exil. “Închid ochii ca să trăiesc…. Viscolul zgâlţâie acoperişul. Marea geme în depărtare şi valurile se transformă, în noapte, în lungi de stihii de ghiaţă…un vecin mai vânjos decât mine va trebui să deschidă drum până la uşa mea ca să pot ieşi din casă… Casa mea e proptită de meterezele oraşului şi când vântul mai slăbeşte din puteri aud urletul lupilor dincolo de ziduri”…

Din haos apăru el
culegătorul de soici şi chiştoace
nea Mişu Bulgaru care usucă paharu
prieten la cataramă cu Ionică Tătaru
de la numărul 7 de pe Stradela Vântului

De aici tăcerile au început să vorbească
Sfânta Vineri şi Maica Domnului făceau parte din echipaje
Prezenţa lor se simţea în inimile curate

Cu ajutorul lui Alexis,
jucând la început rolul manechinului din lemn de gutui,
ca-n cele din urmă să fii domnişoara de la Timişoara,
cu cioara pe umărul stâng şi cu cercelul de scoică, în urechea dreaptă
iubind rolul Mariei Iribarne
ţi-ai ales numărul 7 de pe Stradela Vântului...

Stau peste visele tale
zburătoarele livezilor mele


Aici te-au găsit marinarii mei,...
Primul a fost Emin de poveste
însoţit de studentul Urzică şi de Minunica
Copleşită de frica de singurătate
ai venit la mine şi-ai zis
Bolnavă de vis,
realitatea şi-a făcut noduri imaginare
şi-n ochiurile năvodului
a mizat pe gânduri stelare,...

Iată-mă-s pornit pe recuperări
De albastre zări
Cu dialoguri, cu monologuri
Şi cu mărturisiri de iubiri
Din cele mai neaşteptate motive
Cu amintiri

“La întrebarea despre frumusețe am tot răspuns:
Femeile sunt toate frumoase, bărbații sunt porci și măgari.

Și am continuat să vorbim
(dacă nu vom fi vorbit și acum)
eu, cu capul în nori, ieșit puțin în spațiu,
ea, plivind scamele de pe marginea dialogului.”

De-ar fi doar gândul acesta descoperit în nisip
Tot ar fi destul să-mi dau seama că
Aici stă ascunsă o comoară

“printre filele cărții doar vântul mai cuvântă pagini nescrise.
cred și azi că din grundul pictat de mine răsar înaltele flori ale deșertului,
ale grădinilor suspendate, ale ghețurilor veșnice.”

Iată, strofa aceasta a aprins o steluţă
Dincolo de aparenţe,...

"Am surâs amar, n-am vrut să-l
luminez aducându-i aminte
că tot el parcă-mi zicea
cândva că „realitatea
nu-i doar în ceea ce vezi”."


Multe taine sunt îmbrăcate în haine de sărbătoare
Mai ales în zilele Crăciunului şi ale Anului Nou
Multe beculeţe se aprind unde nici nu te aştepţi
Ne credem noi mai deşteţi ca realitatea vie
Şi-n loc să ne bucurăm, stăm şi medităm
Uitând că tot raţionamentul cade-n sărăcia raţionalului
Matematic vorbind, iraţionalul copleşeşte raţionalul

Mi-ai adus aminte de Carmen,
Soţia prietenului George Oboroceanu

Zicea Carmen: "In fiecare zi Dumnezeu ne dă odată cu lumina soarelui o clipă deşteaptă în care ar fi cu putinţă să schimbăm tot ce ne face nefericiţi."

Vorba aceasta l-a cucerit pe George şi a luat-o de nevastă. Evident, căsnicia lor n-a durat mult, dar George s-a bucurat de acel tumult pe care-l găsise la ea descoperind aripi noi în el şi-n lumea din jur,...

Se întâmplă ceva. Textul s-a lăsat aşteptat şi steluţa s-a pierdut pe drum,... Batem din palme şi spunem: acum, steluţă-n Bradul de Crăciun

Dacă e vorba de oameni, mai întâi îmi vin în minte versurile din cântecul lui Aurelian Andreescu cu numele “Oameni”, apoi vin cântăreţele Mihaela Mihai, Mirabela Dauer şi Dida Drăgan cu versul “Greu se mai fac oamenii oameni,…” Dacă e vorba de cărţi, greu găseşti o carte bună în care e vorba de Personaje şi de Oameni,... Iată că Personajul din cartea lui Valeriu Barbu îmi aduce aminte de Părintele Arsenie Papacioc care-mi povestea despre viaţa sa din pustnicie, într-o pădure,... Personajul lui Valeriu Barbu trăieşte ceva inedit. “Îi ținură de urât două pietre cu care se întreținu și de la care află destinul fiecărui sătean. Rămase uimit de știința pietrelor. Ele cunoșteau bine Biblia și o aplicau, adică o trăiau pe viu.” Cronica bună făcută de doamna Ottilia Ardeleanu mă lasă cu dorinţa de-a afla cartea într-o librărie. De fapt, cam acesta este păcatul majorităţii editurilor. Distribuirea de carte, deficitară. În vară, căutam cartea lui Gheorghe Hagi, "Campionii Creează Campioni". Ciudat, dar adevărat. Cartea nu am găsit-o nici la chioşcurile de ziare, nici în librărie,…

Mulţumesc Nicolae,
Din partea mea, toate urările de bine

Printre rânduri, prin decor,
Îngerul deschide ferestrele-n dormitor
Se joacă cu cuvintele şi cu gândurile mele
Din cuvinte mai fură câte o literă
Gândurile le strecoară prin vise
Unde, de cele mai multe ori
Se strecoară într-o poveste

Să vezi, ce făceam eu, azi noapte
Îmi zice îngerul, venind cu o cafea aburindă spre mine
Eram, de acum, numai ochi şi urechi
În spatele lui venea flaşnetarul
De o parte şi alta a flaşnetarului
Veneau câinii mei şi asistenta lui
Domna cu chitara
Din seara partidei de şah cu hazardul
Cu deschiderea lui Raza

Pion e4, gambitul regelui,
Cu care se schimbă scena
Cu fotografiile mele de pe facebook