O parte din mine pictează

Paradoxul să „trăim uitările” se poate transforma în să uităm că trăim, ceea ce ar echivala că viața ar deveni o entitate de sine stătătoare și ar înainta paralel cu noi și am ființa în absența din ființial cu conștiența dezconștientizată.

Prolog cu pălărie

Azi este o zi plină de aniversări
în exerciţiul uitării, cu filozofia lui Ismat Beg, ziceam
Între bornele Tympului, mai vedem noi
Aşa am ajuns la “Lumea văzută de o pălărie”
Hai, să fie, a spus păzitorul meu
De-a valma şI fără stat pe gânduri
Tumnai am aflat că se poartă scurt şi nicicum
Texte mici, pâna în 30 de rânduri, de preferintă fără rime
Aşa am ajuns să scriu despre pălăria lui Vasile Plătică
De la Somova, vecinul lui Traian T. Cosovei
Şi despre cei 7 căţei aI mei
Lăsaţi pescăruşii voiajori să vină la mine.
Azi este ziua de naştere a lui Petrică de la Cogealac
De ziua lui, voiajorii mei, doresc să-i ducă o mie de scrisori
Cu urări de la mulţi ani şi cu tot ce-şi doreşte el să se împlinească
Ştiu că-şi doreşte o pălărie invizibilă care vede tot
“Aceasta este ultima nebunie
Lumea văzută de o pălărie”
Din absurdul cotidian
Operaţia de la şoldul pisicii mele cu trei picioare
Azi s-a descusut, Ce-i de făcut?

aș crede că acel 1 ... ar spune despre Re Major și 2 ... ar spune despre Re minor.