Ioan-Mircea Popovici

Frunzarind prin memorii de toamna, grabit de distante si discrepante, imi mai aprind o pipa de aduceri aminte (si ma fac Iann, baiatul cuminte). Dau sa numar intelepciunile verii si degetele de la o mana-s prea multe. Nebuniile-s dincolo de puterile cardinale ale nisipurilor. Atunci imi aduc aminte ca cineva anuntase in gazeta serii de ieri un post liber de... aici am uitat, dar stiu pe unde gasesc anuntul... Cred ca-i legat de ce citesc aici... Am pregatit un sac cu tutun, si harti de drum... Mai dau o tura prin galerii. Trec pe la vanzatorul de aripi din galeriaposibila si spre sera ajung si-n galeria imposibila. Floarea verii este in una din cele doua. doar elian stie taina... (si Iann)

Iata aici expresia unei functii cheie, de tip obiectiv-structural &, de trei variabile \"structura a naratiunii centrata pe revenirea la realitate(linistirea nelinistilor, in pragul textului, mărunțișurile care trezesc emoții)\" venite din trei locuri. Amalia, ma bucura semnele trecerii tale pe Stradela Vantului. elian, ai uitat ca pe langa cele trei case, mai am si Farul Genovez si surprinzatoarea donatie a Elizei? Katerinna, ma bucur ca ai prins importanta nuantelor lucrurilor marunte in peisajul interioarelor sufletesti. Cat despre revenirea-n realitate, ar fi potrivit sa aduc aminte ca-n permanenta este vorba de realitatea povestii. Exista cuvinte cheie care au semnificatii doar daca ele tin de portativul valurilor... Cand le va veni Tympul, ele vor canta de la sine. Acum putini pot intui ce-am vrut sa spun ca tocmai am trecut pe la caisul digului... Multumiri si fericiri, intr-un nod de trei iubiri. Una-i dorul codrului, alta-i cantul valului si a treia-i integrala, ecuatiei Kaballa...

Vara asta, intr-o seara de Poezie, a trebuit sa cedez in fata unui domn avocat care luase cunostinta despre \"irationalele\" matematice dar nu accepta in ruptul capului ca ar exista si \"numere imaginare\" si daca cumva ar accepta sa exista asa ceva, cele doua, cu bunavointa dansului, ar trebui sa coincida. Realitatea este ca aceste \"imaginare exista\" si cu ele se cosntruiec \"complexele\" si aici au sens niste lucruri care-n real nu se intampla. De exemplu, in complex, zinus de z = radical din 3 are solutii, pe cand in R astea exista doar pentru sinus subunitar.

Frumusetea functiilor complexe este precum aurorele boreale... ele sunt functii multiforme... cam pe aici se petrec si sensurile celor scrise de mine... visul lui Alexis nu a prins inca locul si momentul potrivit... ar fi produs multe confuzii si de aceea il povestesc dupa cum s-au petrecut lucrurile...

Multumesc Pasadia de plimbarea tarzie prin Tomis... nici n-am postat bine tunetul acela ca a si inceput sa tune... acum chiar ploua din norii de toamna... (desi nu sunt chiar convins ca norii de vara au disparut in 5 zile...)

Tu nu bati niciodata campii... si daca ai face-o, ai da de-un vagon despre care voi apuca sa povestesc cand ma va duce Alexis prin zona... deocamdata vagonul acela nu-i o inventie de-a mea cum nici povestile de scara nu-s inventia mea...

in secventa asta am postat o cincime din cat aveam de scris... si mereu fac acest exercitiu de introducere sub un operator de contractie, ca sirul care apare sa fie convergent...

multumiri de semne bune... te vei convinge. la mine toate semnele sunt bune... si mai aproape de vis decat de teorie iarasi este de bine...

Iata ca se intampla si-n cele ale Cuvantului. O doamna care se gasea in treaba si statea de vorba cu catelusa mea, Ponna, de cate ori o intalnea, a indraznit intr-o zi sa-mi ceara o suma de bani. Va dau si datele de pe buletin, a spus doamna, in cauza. Nu doamna, mi-e suficient ca ati avut incredere sa-mi cereti. Cat despre inapoiere, asta tine de constiinta dumneavoastra. Cand, intr-o zi i-am adus aminte de datorie mi-a spus: eu m-am oferit sa va dau datele de pe buletin. Vina dumneavoastra ca ati refuzat... sigur, conexiunile mele sunt legate de \"i\"-ul pe care nu l-am asezat in \"pic(i)orul descult\". poate, daca aceasta unitate imaginara era pusa la locul cuvenit, era doar raspunsul din CeArta... asa, iata ca (i) se rostogoleste pe scara

Se vor lega lucrurile bune intre ele, vor face seminte si (imp):resie de tarm de mare va fi Un cantec, precum Oda Bucuriei si toate-si vor gasi rostul. Sigur ca are rost sa ne spunem o dorinta si dorinta si dorul sa fie gemenii care din dor devin ador si-n cel din urma rodesc si se naste peninsulara simetrica rodador...

acum, pentru ca-i moment potrivit, iata cum Floarea Verii se anunta si-s sigur ac va fi si Foare verii... o va face samanta cea mai plina...

Am ajuns aici cand floarea eclipsei totale de luna facea semintele unei prietenii rare. In povestea lui Theotim se facuse o carare spre Mare. De dincolo de Intamplare incepea un alt Intre in care oamenii isi auzeau gandurile, isi daruiau canturile, isi zambeau a bucurie calda si nu stiau ce este frica.

Indianul Fox: Cine se teme de moarte înseamnă că se teme și de lumina soarelui, și de râu, și de iarbă, și de proprii săi copii; pentru că toate au fost lăsate pe lume cu același rost; ele, laolaltă, sunt parte a aceleiași Firi.

Prieten nu este cel care-ți dă un lucru de-a gata, ci acela care te ajută să dobândești acel lucru.

Vorbărețul și lăudărosul trebuiesc alungați din trib; ei fac cel mai mare rău omului cinstit. Îl învață să fie leneș și mulțumit de toate câte le-a făcut.

Ti-as fi spus si eu cateva. Si asta pentru ca... dar de ce sa deconspir. las Tacerii rolul principal (nu mia-i mai spus nimic despre anka... sper ca nu ai trecut-o in rolul lui akka... proprietatile de permanenta se cultiva... nu vin de la sine...). cu atat mai mult cu cat tu raspunzi lacunar observatiilor. I-as fi marturisit lui Felix ca te-ai intalnit cu amicul la care tii manuscrisul lui Yoyo si el, in loc sa stea la o bere cu tine, acolo, pe Terasa, s-a grabit la statuia Poetului sa faca o poza cu zarul si cu cadranul solar si tu te-ai iritat un pic, ai zambit irascibil si-ai slobozit din hanorac toate pietrele albe... si au fost multe.. .dar tu le pui asa, la plesneala... ca si gluma aceea ca \"dormi in pace. visu-i la mine\" care-i pur ardeleneasca... si multe altele... dar tac, sa ai ecou bun... fara sa va adunati sa recompuneti zemul de hartie toata risipa voastra se va numi \"zadarnicie\"...

Cu prietenie, Yannelis, amicul lui Zelkanu, cel care a depus marturie sa-l salveze pe Ovidius de la amenda jandarmilor... ti-a povestit Mugur, ti-o fi spus ceva si Maparlo... din ce-ai scris acum, sigur ca sunt multe pe drum... canta greierii pe bulevardul Tomis, la 21:40 si la orele 3:55 (dimineata) ma suna si amicii mei, poetii... Mugur imi cere zarurile rotunde ale Mariei, tu... Da. Inceputul acestui sir de secvente poetice cu statuia ta si a prietenilor tai este in vana Emiliei. Am aflat ca multa lume nu a auzit de Emilia ceea ce-i revoltator...

Semnele tale, elian, pe banda Tympului meu au facut multe seminte de poveste. Grija mea este ca plaja luminoasa cu cercurile lui elian si cu florile tarmului lui Iann sa fie mereu curata, cu inocenta si cu toate jocurile-n lumina unui Adevar cald... am multe sa-ti spun... si-i buluceala mare pe usa, care din ele sa fuga la tine si pe fereastra-s cativa pescarusi si porumbei care mi-au adus scoici si pietre (in jurul pietrei albastre primita de la tine)... in prima poza ai recunoscut calaretul de inorog, si-n planul cerului, mana Singuratatii mele tinand zarul hazardului cu care se decid miscarile jocului. In a doua poza, poveste pentru tine si Dorulet... culegand scoici, m-am ranit in podul palmei si din picatura de sange au iesit un tipat si-o lacrima... din tipat s-a nascut Zeriab (o mierla) si din lacrima s-a nascut Ragno, un paianjen alb care s-a gabit sa coboare pana la buzele mele sa-mi soptasca ceva cald, ca un sarut de paianjenita-tesatoare. Noaptea, in vis, se facea ca-mi cerea sa fie Penelopa mea...

povestea cu visul nu ajung niciodata sa o povestesc cum bine ai vazut, totul merge laticial, intr-o latice Banach perfecta, in care dualul dualului coincide cu spatiul de plecare... (finalul l-am pus doar ca soapte de cod, sa nu se grabeasca o tare culegatoare de folclor si sa se incurce in a matematiza... ca-n cazul asta nu-i reuseste...) ai vazut, in comentarii, cam 5 trepte mai jos, am pus la bataie tabla de sah cu arborele sangelui... as dori sa stiu cum ajung sa postez cateva din scrierile lui Pompiliu, pe contul lui... poate asa, facem un cerc mare, si editia de anul viitor va fi cu poezie si istorie literara...

cu drag, al tau Iann, din tainele lui Ragno si Zeriab... ai vazut ce alb este paianjenul care tese la Zidul Alb?...

Pe la inceputurile Scarii, la ceasca de cafea a diminetii, (cu soarele inca pe la jumatatea celor 5 plopi de tarm, care-mi sunt primul portativul al cantecului) printre semnele mele de carte, facusem insemnarea: Trei gemeni stau in mine sa se nasca. E Petreu, e Sloterius si-i Ulysse. Mi-e somnul agitat si-i plin cu vise. Trei gemeni stau in mine sa vorbeasca. Si ratacisem mult intr-o poveste si gemenii-si faceau pe rand lucrarea. Eu cautam in arbore iertarea. Si muza rafinata, amanarea, mereu lasa povestea-n asteptare... Multumesc pentru semn si pentru sugestiile jocului secund de pe scara (in comantarii incerc legaturile la cele doua capete ale \"arborelui sangelui\"). Astept un semn de adresa...

Jianule, demersul acesta imi pare ca tu vrei sa zici ca Parintele Cleopa ar avea nevoie de acatistele cu pacatelor noastre. Stii cum suna asta? Ca o coarda care trece de valoare ei cu o tura in plus. Si efectul este opus celui scontat. Unde-s soaptele rugaciunilor calde? Incerc sa ma gandesc la migdalul fratilor Grim si sa-mi accept eroarea interpretarii.

sunt foarte bogate spatiile tale... si stiu si de unde vine bogatia lor... pentru tensiunea povestii, e bine sa nu arati totul... uita, un exemplu din finalul scrierii. luand un pic din capete, ca aici \"mă voi înălța către cer, traversând întinderile vaste ale noilor împărății efemere, stăpân al norilor și-al vântului, iar perle de apă vor străluci siderale pe solzii albaștri\"... poti scapa de dragon... oprindu-te la pestele-n ploaie devii mai credibil si povestea are asteptare... Avea Llosa un roman celebru, (pe care a luat acum doi ani marele premiu, la Neptun, cand l-am intalnit... evident, risipim 10 mii de euro pe oameni pentru care suma asta inseamna nimic in vreme ce Cartarescu...) Pestele-n apa... in ploaie imi pare mai tensionata povestea... (in postarile mele apare un tablou cu Peste-n ploaie si cu bila care se rostogoleste pe scara...)

cand intalnesc un iesean il intreb daca stie pe unde-i cimitirul junimistilor si daca stie il intreb daca stie pe unde-i mormantul lui Creanga, ori a lui Slavici... si toate intrebarile astea isi gasesc cate un raspuns... dar eu sunt interesat sa aflu cine ingrijeste mormantul lui Miron Pompiliu sa vad daca nu cumva vreo ruda indepartata ma cauta-n visele sale si eu nu stiu cum sa ajunga la ea. daca cineva cu iubire de oameni, si cu ascultare, aude aceasta intrebare, cred ca intr-o plimbare pe acolo ar putea sa-mi gaseasca raspunsul... poate ca totusi, am zis... si asa am adaugat un vis care ar putea sa aiba ceva viu in el...

as sugera o corectie: anul de nastere este 1847 si nu 1848 (vezi Constantin Pavel, Miron Pompiliu, Viata si opera lui, 1847-1897)

Revin la celebra formulare gasita de amicul (S): Am dat drumul la bila... si chestia asta-i ce-as fi lasat pe Bila alba... apoi i-as fi dat drumul pe scara vietii mele si spuneam exact ce si cum... cu toate zilele, incepand cu prima seara...

(...): Ca în... joc(ul) de șah..., m-ai lǎsat sǎ mut singurǎ piesa cea mai importantǎ...La ora aceea... era pustiu,...doar un zmeu înǎlțat din ape...Marea își pusese la adǎpost valurile,... doar scoicile...ca un ultim strigǎt... gândul pescǎrușului... În ziua aceea țesutǎ din clipe scurte...o umbrelǎ și o pereche de mânuși trecuserǎ pe la tine...

Inaripatii nostri, Raigor al tau si Naluca mea sunt pentru a fi calariti. Zborul este instapanirea (si in stapanirea) lor. Acum vezi ca un lucru face atat cat il pretuiesti si cercului i-am pus in centru umbrela Poetului si langa amicul nostru cantaret al iubirilor gingase a aparut cadranul solar unde zilnic las semne de la Iann si elian... ne vedem in poveste... ca din urma mult mai este... las chei muzicale pe portative astrale...

Castele de nisip am stapanit o mie. Mai rezidesc in unul sa stiu, sa am, sa fie. Din cand in cand din luna, cadranului solar ii daruiesc o soapta si-i mai arunc un zar. La ora inserarii, castelu-i plin cu lume. Copilul tau fantastic... aici e prag de taina si-s semne de noroc. e vara pe sfarsite si-n tabara e foc...

daca ar fi sa asez eu cele 7 versuri (sa nu renunt la nici unul) as pune in urmatoarele grupari (5,1,2), (3,4,6), 7 (in ideea ca le-ai numerotat de la 1 la 7)... sigur ca partiturile nu le putem avea identice intrucat pe fiecare plaja cade altfel lumina, sunetele se lovesc de dunele plajei tale... ultimele tale poezii sunt o bucurie (ca stari, structuri, realizari, si celelalte care acum le aman...) Prietenie, cer senin si-n gura sarpelui desenat intr-o mana, bila care se rostogoleste pe scara... din iar, in iara...

Ma bucur ca starile noastre de mirare asupra bogatiei realitatii au avut sansa intalnirii. Dimineata aveam o oarecare retinere daca sa fac miscarea pe rogojina mea cadrilata in care pietrele (inchise si dense) si scoicile (deschise si inchise) joaca sah cu hazardul. Sigur ca in [6], B. are dreptate: Cuvintele merg mai iute decât semnificația. Mai mult, as zice ca semnificatia ar fi un caz impietrit si ca-n realitate avem de-a face cu semnificatii din ce in ce mai bogate, dupa cum este natura spatiului in care scufundam analiza. Ma bucur ca lipsa unui \"u\" care produce dezacordul gramatical in punctul b. a venit ca o ciobitura pe perfectiunea rotundului sferei, ciobitura prin care vedem ca de fapt intr-un demers spre adevar, si erorile au rolul lor. Deocamdata suntem cu discutia la primele patru note din Oda Bucuriei. Portativul asteapta cu chei stiute si nestiute. In spatiile mele intuitivul este precum zborul fata de mersul obisnuit. Ca sa inaltam zborul balonului, mai renuntam la cate un saculet de nisip desi nisipul l-am luat de pe o Plaja cu suflet...

Desi studiul de fata este un studiu serios si poate se asteapta o parere la fel de serioasa, eu gasesc in acest sudiu ecoul unei perioade cu parola \"Jumatati inegale\". Spre mai buna intelegere a conexiunii studiului de fata cu jocul Sah cu hazardul, vin cu doua fragmente (pe post de jumatati inegale)

a: O mutare poate fi făcută și pentru plăcerea de a inventa: ce altceva este implicat în laboratorul limbajului în cadrul vorbirii curente sau în literatură? Cea mai mare plăcere este în a inventa o frază un cuvânt și înțelesuri, proces prin care evoluează limbajul la nivelul “ parole”.

b. In perioada cand intalnirile cu Parintele Isihie era la inceputuri, mi-a sugerat Tractatus Logico-Philosophicus provocandu-ma cu sarada: are cineva curaj sa se joace-ntr-un limbaj, sa gaseasca-n joaca lui punctul fix al dorului? Pe vremea aceea interlocutorul meu era Domnul (P)...

ai plimbat frumos inima ta pe toate treptele ratacirii si-a smereniei. inveleste-o in bucurie, cu dragoste si toate ale tale vor fi acolo unde ti-e bine. Ma bucur ca valul de isterie a lcelor care fug de credinta nu te-a ravasit si ai cautarea-n Adevar si Viata. eu as fi mers cu scara pe trepte mai putin ordonate. as fi inceput cu treapta isihastului, care retras in ale sale mediteaza si se roaga... si-n cele din urma o lasam risipita-n zboruri, ca de acolo sa-i gasesc izvorul, pe undeva, pe la mijlocul muntelui, langa o cascada, de unde se vad si drumul spre tarmul parasit, cat si ce-i dincolo de varful muntelui...
\"mă îmbrac cu inima mea
îmi scot inima la plimbare
la porumbeii din Piața Unirii
să o ducă până sus să vadă orașul\"

Stefane, stii bine ca ce-i bun si frumos nu are nevoie de cuvinte. Eu, cel care sting stelele cu trestia, cand voi sti sa pun o stea galbena, aceasta amaraciune fericita a ta va avea prima mea stea galbena. Meriti o constelatie. De la mine ai chiar \"steaua dubla\" Algor si Mizar

Maria si Marian. Intamplarea are si ea legile ei si de aceea, ca Tympul sa-mi ramana frumos (si din alte motive evolutive), in zona poeticului am eliminat (cat am fost in stare) \"de ce\"-ul si-am lasat loc mirarilor. Asa se face ca azi, in mirarea mea am ajuns sa ma bucur tare ca amandoi mi-ati scris in aceeasi zi de pe Insula Mare, din vecinatatea Tarmului meu. Intre Tarm si Insula exista un Arhipelag pe care-l vizitam cu totii in speranta ca intr-o zi vom identifica Insula Fericirii. Povestea aceea cu nava esuata este adevarata si multi au trait aceasta poveste. Partea cealalta, cu Insula Serpilor este altceva despre care voi vorbi altadata. Deocamdata, atat. (Ca o insemnare peninsulara... este 7:54 si-i bine. pana diseara va fi foarte bine iar seara va fi plina de cantecul gereierilor. ieri seara, un greier m-a plimbat prin adancuri...)