Ioan-Mircea Popovici
Verificat@ioan-mircea-popovici
„între minus Infinit și plus Infinit o dunga albastra”
1971: Licențiat în matematici - Analiza matematică, Universitatea Timișoara. 1987: Doctorat in matematici, Specialitatea: Spații ordonate cu teza "Clase de spații liniare dirijate topologice." 1980-2006: Cărți și articole în domeniul problemelor de Echilibre economice, Teoria punctelor fixe, Teoria operatorilor pozitivi și compacți, Spatii liniare dirijate cu proprietăți speciale (mai generale…
Pe textul:
„Transilvania înspre toamnă" de Dana Banu
Pe textul:
„Eu și Alexis" de Ioan-Mircea Popovici
Frumusetea functiilor complexe este precum aurorele boreale... ele sunt functii multiforme... cam pe aici se petrec si sensurile celor scrise de mine... visul lui Alexis nu a prins inca locul si momentul potrivit... ar fi produs multe confuzii si de aceea il povestesc dupa cum s-au petrecut lucrurile...
Multumesc Pasadia de plimbarea tarzie prin Tomis... nici n-am postat bine tunetul acela ca a si inceput sa tune... acum chiar ploua din norii de toamna... (desi nu sunt chiar convins ca norii de vara au disparut in 5 zile...)
Tu nu bati niciodata campii... si daca ai face-o, ai da de-un vagon despre care voi apuca sa povestesc cand ma va duce Alexis prin zona... deocamdata vagonul acela nu-i o inventie de-a mea cum nici povestile de scara nu-s inventia mea...
in secventa asta am postat o cincime din cat aveam de scris... si mereu fac acest exercitiu de introducere sub un operator de contractie, ca sirul care apare sa fie convergent...
multumiri de semne bune... te vei convinge. la mine toate semnele sunt bune... si mai aproape de vis decat de teorie iarasi este de bine...
Pe textul:
„Eu și Alexis" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Visul" de Ioan-Mircea Popovici
acum, pentru ca-i moment potrivit, iata cum Floarea Verii se anunta si-s sigur ac va fi si Foare verii... o va face samanta cea mai plina...
Am ajuns aici cand floarea eclipsei totale de luna facea semintele unei prietenii rare. In povestea lui Theotim se facuse o carare spre Mare. De dincolo de Intamplare incepea un alt Intre in care oamenii isi auzeau gandurile, isi daruiau canturile, isi zambeau a bucurie calda si nu stiau ce este frica.
Indianul Fox: Cine se teme de moarte înseamnă că se teme și de lumina soarelui, și de râu, și de iarbă, și de proprii săi copii; pentru că toate au fost lăsate pe lume cu același rost; ele, laolaltă, sunt parte a aceleiași Firi.
Prieten nu este cel care-ți dă un lucru de-a gata, ci acela care te ajută să dobândești acel lucru.
Vorbărețul și lăudărosul trebuiesc alungați din trib; ei fac cel mai mare rău omului cinstit. Îl învață să fie leneș și mulțumit de toate câte le-a făcut.
Pe textul:
„Visul" de Ioan-Mircea Popovici
Cu prietenie, Yannelis, amicul lui Zelkanu, cel care a depus marturie sa-l salveze pe Ovidius de la amenda jandarmilor... ti-a povestit Mugur, ti-o fi spus ceva si Maparlo... din ce-ai scris acum, sigur ca sunt multe pe drum... canta greierii pe bulevardul Tomis, la 21:40 si la orele 3:55 (dimineata) ma suna si amicii mei, poetii... Mugur imi cere zarurile rotunde ale Mariei, tu... Da. Inceputul acestui sir de secvente poetice cu statuia ta si a prietenilor tai este in vana Emiliei. Am aflat ca multa lume nu a auzit de Emilia ceea ce-i revoltator...
Pe textul:
„morțile vii și morțile moarte" de george vasilievici
povestea cu visul nu ajung niciodata sa o povestesc cum bine ai vazut, totul merge laticial, intr-o latice Banach perfecta, in care dualul dualului coincide cu spatiul de plecare... (finalul l-am pus doar ca soapte de cod, sa nu se grabeasca o tare culegatoare de folclor si sa se incurce in a matematiza... ca-n cazul asta nu-i reuseste...) ai vazut, in comentarii, cam 5 trepte mai jos, am pus la bataie tabla de sah cu arborele sangelui... as dori sa stiu cum ajung sa postez cateva din scrierile lui Pompiliu, pe contul lui... poate asa, facem un cerc mare, si editia de anul viitor va fi cu poezie si istorie literara...
cu drag, al tau Iann, din tainele lui Ragno si Zeriab... ai vazut ce alb este paianjenul care tese la Zidul Alb?...
Pe textul:
„Visul" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Visul" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Eu nu am scris pe gratis niciodată" de Jianu Liviu-Florian
Pe textul:
„Vise în adâncuri de stâncă" de Marian C Ghilea
as sugera o corectie: anul de nastere este 1847 si nu 1848 (vezi Constantin Pavel, Miron Pompiliu, Viata si opera lui, 1847-1897)
Pe textul:
„Ultimul dor" de Miron Pompiliu
(...): Ca în... joc(ul) de șah..., m-ai lǎsat sǎ mut singurǎ piesa cea mai importantǎ...La ora aceea... era pustiu,...doar un zmeu înǎlțat din ape...Marea își pusese la adǎpost valurile,... doar scoicile...ca un ultim strigǎt... gândul pescǎrușului... În ziua aceea țesutǎ din clipe scurte...o umbrelǎ și o pereche de mânuși trecuserǎ pe la tine...
Pe textul:
„Vacanțele lui Hegel" de Maria Gheorghe
Pe textul:
„lumini de veghe" de Dana Banu
Pe textul:
„lumini de veghe" de Dana Banu
Pe textul:
„mireasa șarpelui (3)" de Cornel Ghica
Pe textul:
„Wittgenstein și Jocurile de limbaj" de Manolescu Gorun
a: O mutare poate fi făcută și pentru plăcerea de a inventa: ce altceva este implicat în laboratorul limbajului în cadrul vorbirii curente sau în literatură? Cea mai mare plăcere este în a inventa o frază un cuvânt și înțelesuri, proces prin care evoluează limbajul la nivelul “ parole”.
b. In perioada cand intalnirile cu Parintele Isihie era la inceputuri, mi-a sugerat Tractatus Logico-Philosophicus provocandu-ma cu sarada: are cineva curaj sa se joace-ntr-un limbaj, sa gaseasca-n joaca lui punctul fix al dorului? Pe vremea aceea interlocutorul meu era Domnul (P)...
Pe textul:
„Wittgenstein și Jocurile de limbaj" de Manolescu Gorun
\"mă îmbrac cu inima mea
îmi scot inima la plimbare
la porumbeii din Piața Unirii
să o ducă până sus să vadă orașul\"
Pe textul:
„Confesiune" de Paul Gorban
Pe textul:
„nu vreau să mai văd ziua de mâine / rănită" de Cornel Ghica
Pe textul:
„Sub tăcere" de Ioan-Mircea Popovici
