Ioan-Mircea Popovici

\"psalmi la slujbă
note în mozaic
treptele bisericii se cutremură


ferestrele îl privesc într-un fel deschis
când degetele soarelui pironesc sfinții
clopotul rămâne cu gura căscată

se crapă
obrajii pământului\"


cântă-n peisaj
psalmii

\"portativul e-n așteptarea întregului așa cum ți se potrivește
după măsura ta prin tomis trecea\"

pentru ca-i ora
iti trimit ceva frumos

apasandu-ne pe realitate vom castiga
in balanta noastra
cantecul de acum
si povestea promisa
toate vor fi cand samanta va rodi

\"
ce să-ți spun mai bine și mai adevărat acum cântecul vieții este precum ultima noastră compoziție la primele măsuri \"

ce este acum
promisiunea in curgerea clipei din Tymp

posibil
literele sa se aseze aiurea
nu stau sa la ordonez ca-s pe fuga

uneori mai volburat
alteori mai malos
depinde pe unde curge
si ce aduce cu el fluviul


textul are doua chei
precum partitura unui pian
una din chei fiind aici:

\"luând vaporul
spre arhipelagul de mâine
păstrez gustul de alge și mireasma țărmului
\"


las aici raspunsul in proza Tarmului
despre care aflu ca exsita lume care-i cunosc toate tainele

vorba lui Alexis: dar povestea alba si papagalul meu unde-s?

acum
cand sfaraie cafeaua
si soarele-i mai sus de brau
eu traversez prin con de umbra
un vad prin volburatul râu

tu stii cum s-a facut izvorul
oglinda visului tau sfant
si cum a incoltit samanta
sub brazda gandului-pamant

pe unde canta-n noapte luna
doar s-a atins de Infinit
si din izvorul cu luceferi
tu mi-ai zambit si-ai inverzit
un nod ce-l netezise Tympul
si-l slefuia cu praf de stele
facand din panza Penelopei
urzeala gandurilor mele

e doar un incaput de cantec
voi reveni cat mai curand
in raza unui far din delta
mutand o tura din alt gand

sunt acri strugurii
Katerino
plecarea ta intarziata
este din partea a doua
din punctul de inflexiune
in care prietenii imi devin dusmani
si strainii imi sar de gat a prietenie

\"în botezul cuvântului
fără de început
și fără sfârșit
ne-am pus pe umeri darurile
din care-au crescut aripile\"


stiu stradania ta de-a versifica
generatiei de asfalt
ii sunt prea dulci pepenii
bucurie mare mi-ai facut ca ai dat jos masca
nu esti singura
drum bun


oglinda prin care trece fum
are puteri magice
cand vei cotcodaci
nu cauta oul de aur
acelasi graur
alta gaura

caut in pohema mea o rima
ce ciudata sradanie de-a surpa
strepezirile-mi sunt straine
vulpile sobolanii si serpii
idiot turbinca!

\"aștern de-un septembrie senin\"

aerul cald și umed deforma lucrurile
evenimentele o luau în sens invers

\"vântul prielnic de august
se transformase-n ploi de julie\"

\"luând vaporul
spre arhipelagul de mâine\"

ne-am trezt în dilema lui Hermes

asta seara
din urma matricii
m-am ales cu taieturi prin poeme

doar legenda albastra
trebuia sa ramana intreaga
cum nu se face asa ceva
ma opresc langa ultimul marinad si zicem impreuna:

\"Hei! Ce e cu oceanul acesta murdar?
Sciupă la tribord
ultimul marinar.\"

asta seara
greierii canta la fereastra mea
luna si-a impartit lumina cu jumatatea intunecata

\"prin corp se răsucește un corp un străin
nu-și găsește locul plânge a libertate
....................................
îți povestesc despre orele dintre apus și moarte
ca și cum ai ști ce se întâmplă
ca și cum aș mai fi\"

\"el mă cheamă anna
de ce? îi zic
.............
toate ar trebui să se cheme anna
zice
în timp ce scotocește...
după un nume de pasăre\"

da
de ceva vreme
toate acesta se intampla

\"...pictează curcubeie
ferestre de înrămat soarele luna
și brațe de copaci prinzând păsări

zidește uși pentru destine

îl prinde noaptea printre nori
aprinzând opaițe...\"

\"

Aș fi vrut să scriu în seara aceasta o poveste frumoasa, învelită de gândul când am plecat de-acasă… vei înțelege că, dincolo de ignoranță, ea chiar nu are nevoie de experiența unei alte vieți, ci de cea trăită pe pământul ei, să le faci copii și să fii la zi cu plata impozitelor și a taxelor. \"


pentru ca n-am reusit sa vad comentariul tau
vin eu de aici si poate-l voi vedea

da. uneori nu ne auzim
ori daca ne auzim este prea tarziu

vin eu cu tentatia imposibilului si zic:
nu e prea tarziu decat atunci cand
nu era deloc

merita nodul acesta luat de la capat
inr-o tonalitate cu algele noastre de semne de carte
fara Cartea rasului si a uitatii, fara alte amestecuri
simple: pe tacute si pe lovite. sa-i zicem Leapsa pe luate

\"Când comunismul s-a prăbușit, privirea i-a devenit curioasă. Și atunci ceva s-a întâmplat, un fel de grijă, o îndoială, ceva îi aluneca, logica ei țesută din fire de ignoranță începea să se clatine. Nu i-am dat apă la moară. Nu am criticat sistemul, nu m-am văitat, nu m-am bucurat, am luat totul ca un curs firesc al istoriei... eu nu d-aia am plecat. Multumirea acestei lumi \"primitoare\" este sa te recunosti singur si emigrant. Aici, emigrația are loc pe covorul roșu al politicii.\"

daca n-am apucat sa raspund
de cum am citit comentariile
raspund intr-un cerc
fara sa ma ating de nimic

\"pe marginea norilor
pescărușii țipă venirea zorilor
lumea se strânsese pe țărm
ca la circ\"

Mic (elia-delia), se stie
este un Pico della Mirandola
a toate stiutor
si-a inca câteva

Dancus
maestrul Singur
mare faurar
topitor de tristeti
sisif de dimineti
si inca multe altele de acum
mereu in poveste pe drum

si tie Petru
salutari din rodador
in duminica umblarii pe ape
si-a indoielii


augurii! pe insula mea s-au copt murii
de dimineata
la umbra nucului

\"semințe de Cuvânt
cu rădăcini pe cărările inimii\"

spune tu cata iubire
e-ntr-o clipa de uimire
si ce apa de izvor
curge-n clipa unui dor

și-ar mai fi de spus
dar tac
fac un cerc
boabei de mac

\"Să-l întrebi, “Mai e vreuna?”
N-are rost, nu o să-ți zică...

Poate ultima-i aceasta
Sărind, la un semn, ghiduș,
Chiar din gândul ros de vreme
În al inimii căuș.\"

\"din amănunte să luăm semințele cu miez care dau roade\"


uite cum se nasc cercurile de apă

în focarul elipsei mele
fagurele se scurgea încet

o picătură
dintr-o pictură
cade pe frunza nucului

din miezul miezului de vară
spre seară
cactusul înflori iară

spre locul tău de barcă
lângă dig
de-a curmezișul
cercul picăturii
care umpluse paharul

\"în fine, sunt multe adunate aici, și prea puține...\"

ce frumosi sunteti voi
si ce putin trebuie sa-ti acorzi
slabiciunea unei singure ispite
fericirea!

poate e o treapta
din scara fara nume

undeva-candva
cand nu vor mai fi intrebari
si nici ezitari
se va vedea totul
de sus pana jos
ca-n stilul smuls

oglinda prin care trece fumul
poate-i aceeasi oglida prin care privea elian
si ploua in seara in care ne-am cunoscut

va rog nu luati acesta un raspuns
conjunctural. esenta sta-n acest mesaj:

\"(îți aduci aminte, Igitur, ce spuneai? “ai fost mereu dispus să mă asculți, să îmi dai sfaturi. M-ai ajutat să privesc lucrurile mai detașat și să nu mă consum pentru orice prostie............\"

important este ca toate cele trei puncte de vedere sunt precum culorile
din spatiul culorilor de baza din algebra culorilor care stau la baza televiziunii in culor. nu explicitez. ceea ce este este suficient sa fie.
ce nu este, oricatata incantatie ar fi, la ce-ar folosi...

am maiavut un comentariu care a disparut... la testele mele nimic nu este off topic. imi cer scuze, Zero si Infinit verifica aceeasi ecuatie. Cine o stie, mi-ar face placere sa zic: da!

vreau doar sa spun
ca-n versul acesta
\"Rieman și Lobacevski s-au luat la trântă\"
lipseste un \"n\" la Riemann

oricum
in geometriile neeuclidiene
personajele nu se confunda


Sfera lui Riemann
prin proiectia stereografica a lui Ptolemeu
acopera tot planul complex

unitatea imaginara
isi face de cap

\"Dumnezeu îmi întinde o ceașcă
De lapte cu spumă, notându-și data \"

\"cercul se închide
cu toate că din acest cerc lipsește un punct\"

n-ar fi păcat, elianule,
ca-n miezul verii
să nu ne bucurăm de insula din ziua de ieri
și indiferent de furtună
să ne găsească cândva
în insula de mâine?

că prietenul nostru
matematicarul cu zarul
și-a adunat nodurile-ntr-un năvod
și-a zis:

\"Aplicand principiile teoremelor de existenta, concluzia este clara: Fericirea exista. Si daca exista, e mare pacat sa nu o traiesti. Asa se face ca-n povestea albaaaaastra de ieri sunt urmele mele din insula de maine...\"

ma bucur ca sticla a ajuns la tine elian... stradela vantului ne asteapta... salutari de la echipajul meu...


aceeasi prietenie,
semnul nostru de langa Ovidiu,
aceleeasi cupa, cu lacrima poetului...

semnatura, pe nota de plata, cu bucurie, sa fie! Yann((e)luka)

ai ajuns in versu-n care
adunai de langa dig
o farama din strigarea
unui ieri din pipirig

azi
cand maine-i mai aproape
decat ieri era atunci
inocenta-i intrebarea:

\"-Unde ești tu, clipă ruptă din lumină,
Nevinovăția zborului dintâi?\"

si atunci
din labirint
in umbra ecoului
piatra filozofala
rotunjita de valuri
consolidand maluri

chiar de-ar fi sa las uitarii inceputul unui vis
intre clipele albastre este loc de Paradis
si trecand prin poarta vietii prin arcadele cu rodii
dai de trapa cu capcane din cadranul unor zodii

si atunci din miezul zile iei o stea ce nu se vede
si o daruiesti iubirii celui care vede-crede
visele pe scara vieții făcând muguri pentru plop
oprind țărm cu răsăritul în rotundul unui strop

\"peretele scorojit
s-a uitat la mine
și mi-a vorbit\"

in soborul zilei
rodii nasc din clipe
si-n zefirul serii
falfaind aripe
gabriel-arhanghel
ce-i vorbi fecioarei
se aduna-n pliul
spaimei-caprioarei
dincolo de spuma ultimului val
se-nalta cararea scarii unui mal
in care albastrul se-nmultea cu roua
visului cu gara adaugandu-i noua
floarea diagnoza dintr-un document
peste fragmentarium dintr-un punct absect
pe un evantai desenat cu semne
din jurnalul scarii............

densa povestea asta cu pianul
cantecul vantului si-al focului
incremenit

“„Barca plutește ușor”murmură inima mea
încet, încet se înalță
un licăr i-atinge ochiul de soare

Plutesc ușor,
salcia spală chipul,
irisul, ciob viu de soare
privește trufaș imaculatul văl revărsat peste ape,
șuvoi de foc ,
poartă a vântului,
șoaptă a infinitului,
urci mereu,
mai sus, mai sus,
roată de foc, ochi al sufletului

roți sălbatice de lumină,
lavă din creuzetul timpului
încremenit în anahata iubirii pline,

Salcia mângăie,
petale albe risipite pe cerul unei clipe.

Mi-am pierdut pianul printre flori,
Acum rătăcesc printre ele culegând câte o notă,”