Ioan-Mircea Popovici

\"plină de ritmul
atâtor nimicuri
cânt
și devin

fir de păianjen
în colțul memoriei\"

1.

da
sunt multe farame de Infinit
si tocmai de aceea-i accentul bun pe ora sparta
de unde se vede ca-n cele nevazute
exista ceva

2. da
asa a aparut Pictorul (orb)

\"puiul și-a băgat ciocul în cornul lunii/coborând ora spartă din pendul
cioburi de Infinit
m-au orbit\"


se face si rocada

aici raman
ca pestele-n ploaie


\"sub bătăile inimii stau
le-aud - pietre aruncate în apă -\"

iar acolo-n ecoul pietrei
ca-n poemul \"apa\"

1. asta
zic eu
nu poti sti niciodata
pe unde-i sfarsitul drumului

\"eram aproape la sfîrșitul drumului\"

replica ta
e mai potrivita
prin padurea lui Dante
decat pe un drum

\"bine, omule, dar în față e roșu, semn că animalele vor pradă tînără.\"


2. drumurile sunt nervurile vietii
nu conteaza niciodata capetele
atat cat conteaza tot drumul
trait clipa de clipa
si asumat
fara surpari

iar-o-slavă de cuvinte așezate pe-un drum
ca o șa(h)radă în radă
\"paznicul m-a rugat să-i dau încă de pe-atunci hainele,
fiindcă nu mai putea rămîne nicio clipă.\"
despre restul vorbește tăcerea.

as incepe cu trimiterea la \"fierbere\"
si te-as intreba \"de ce fierbe copilul in mamagliga?\"
si asta as face-o ca sa intelegi ca
secventa asta, cu cartoful

\"Cartoful îmbătrânea în apa secată
ca un fular prăfuit
uitat pe speteaza unui scaun,\"
parca ar fi marea care-i statea Domnisoarei Veterany
pe spatarul scaunului si-i era teama sa nu o muste rechinii.



punctul forte este in regia asta: \"își imagina cartoful un glob. Căuta sudul.
Cartoful era cartof.
În cele din urmă domnul Ghecev s-a plictisit să se uite
Acum asculta bâzâitul muștelor de după geam.
Căuta să facă o simfonie din bâzâitul muștelor.
Muștele îl rătăceau.\"


iti urez, cand vei semna (K), sa fie clar ca-i Katerina. stii bine ca daca zic: sa fie! asa va fi. Felicitari Li-annei pentru steluta. Frumoasa intalnire.
\"dar singurătatea nu seca,
singurătatea nu seca deloc.\"

remarcabile versurile

\"Dar ca să mergem pe un drum mai departe,
trebuie să trecem de a noastră moarte.\"

stau in echilibru
in inima mea
cu versul lui George Vasilievici
\"cerul incepe din tine\"
si atunci vin si zic
in fiecare ora
la si 17 si-un pic
sau fara un pic
se intampla
ceva


s-a intamplat
sa se nasca Y
din aceeasi dorinta
de rotunjiri

s-a întâmplat să intru și eu acum
întors de pe drum
\"Cu sevaletul la Marginea Infinitului\"
adunate-n amfore pe vapor
nuanțe de vecinătate și Infinit
culorile toamnei

\"pe prima treaptă
între acum atunci și undeva-cândva
jurnalul acela verde
din inima ta\"

\"ciob de culoare-n fereastra\"

\"infinirica\" poveste
ca un colț de vis rotund
e-n atingerea de creastă
când adâncul ți-L ascult
între valuri greieri și seară

cand am intalnit Puiul la piramida
i-am spus ce frumos este

aici insa
mai apare o jumatate importanta
de care se trece prea repede

stiu
e pentru copii
si nu vrei sa le fie greu sa invete
dar foarte important pentru pui este cuibul

imi aduc aminte de-o faza cand turturica astepta pe ramura
si el aducea cate o ramurica
sa-si impleteasca...

las povesea
si pun tusa pe cuib

\"Un cuib de paie trupul, un simplu cuib de paie,
Dar pasărea din ceruri, în el, își ține-un pui...\"

orice aș spune
n-aș spune destul
și atunci tac
intercalând ancorând
fărâme de Infinit
scrijelitură pe cord
din această seară

“în sămânța erorilor încolțește sfârșitul.
se dansează în același ritm,
…………………………..
reușește să rămână în gol,
fără mâini, fără neam,
fără dor.”

acolo-n rodador
mă voi lăsa de tutun
când, prin oglinda mea,
nu va mai trece fum

iluzii rătăcite-n trăiri despletite
picurând în candela-n ungherul în care

“răsuflarea ta mi se lipește de pleoape,
ca și cum ar trebui să absorb, într-o clipă,
tot aerul ce te-nconjoară ca o flacără vie.


mi-am fabricat o nouă casetă, unde să izolez nostalgia.
de-acum, tăcerea își va face culcuș între perne de apă”.

“ar trebui un text în care sã nu încapã doar marea.
…………………………………………
mai trebuie o treaptã, niºte note rãtãcite în casa cu iederã.
cineva se loveºte puternic de zid, sã înveþe durerea,
nu ºtie cã paºii aceºtia nu înseamnã dublã mãsurã.

în casa poemului, fiecare pasãre glãsuieºte în propria-i limbã.”


“aici e doar fumul pe care-l face
arderea la foc potolit,
aici e doar semnul…”

tac acum și las doar valul
să loveasca numai el
țărmul digul și durerea
turnului crescut rebel...

Multe perle-n atelierul albastru. Nu știu cu ce ar trebui să inceapă.

Concluzia:

“cineva se loveºte puternic de zid, sã înveþe durerea,
cândva, toate se vor cicatriza în zbor.”

Poetul e un fel de profet
zice Parintele Arsenie Papacioc

ar fi fals sa intru pe portativul ideii nascute-n interios
si sa vin cu o interpretare exterioara

atata doar zic
partea asta-i ca o incantatie

\"Pictorule, pictorule,
ai atâtea... De! Vinciat...
De mult ai trecut de noviciat.

De aproape te văd,
din aproape în aproape cam
te ascunzi, icoană tu însuți, în rai.

Ce mult stai să restaurezi
toate jocurile timpului
ce se cască pe fresca murală...

Icoană, apropie-te, de lumina
ce se strecoară!

Faci din ou o culoare mai tare,
așezi strat alb, strat pe ziduri,\"

si-i raspund Poetului cu o \"informatie\"

Parintele Epictet
este staret la manastirea de la Topalu
care acum se inalta si-i la inceputuri

merita sa faci un drum
sa vezi ca Epictet si Astion lucreaza-n constiinta treaza


iar fratelui Emil
urarea ta

\"ar trebui să-ncepi cu inima biserica
s-o pictezi.\"

frumos le-ai rânduit
soldat bard


\"toamna se cuibărise în lădiță
și se deșira ca un ghem de in
de-a lungul câmpurilor cu porumb\"

\"noaptea foșnea ca un șal flutura
prin mine departe departe
pe sub prunii din ogradă
trecea granița în civilie\"

trecusem cu fumul prin oglinda amintirilor
căram pe un umăr două lunete
pe celălalt un ag9
cântam republică măreață vatră
și-n marș jucam spânzurătoarea

dimineața asta
literele-mi joacă-n interiorul cuvintelor


\"pierdea la zaruri și la alte jocuri
la care rostogolirea conta la fel de mult ca numărarea
..................................
lumea se aduna să se mire de fericirea cu care pierdea
făceau coadă să joace și să țină minte să se bucure că au câștigat
la zaruri și la alte jocuri în care socotelile și întâmplarea
îți dădeau voie să te bucuri că pierzi și că uiți\"


de la mica sirenă
ai revenit cu o urnă și-o urmă

mai las o tușă
contrapunct pentru pitică

\"pierdea și uita se bucura când celălalt îi mai aduga încă o sumă la datorie \"

deși, de ieri seară, m-am lăsat de țigară
(rimă involuntară)
acum, la ora răsăritlui, la porima ceașcă de cafea
merită să aprind una, două, trei
și să tresar în taină

\"peste umbre și lucruri,
ochii atingeau depărtarea
și ea susura a răspuns,
eram un vas unde cineva nevăzut
turna fericirea cu grijă,
ca pe un vin licoros.

și mirarea,
mirarea că, iată,
sub tot orizontul acesta înțesat de ființe,
doar tu
ai putea înțelege, fără multe-ntrebări...\"

seara asta
luna-i mai plină ca altădată
pe cărarea lunii
cântecul
în pași desculți

\"te-ntrebi așa
a câta oară
va fi o poartă pentru vis
în luna peste casa firii\"


de dimineață
soarele va răsări-n
aniversarea nașterii

\"știu un bărbat fericit
................
n-a atins niciodată pământul
zboară tot timpul
singura rădăcină de care nu s-a rupt
stă ascunsă într-un tablou...
uneori însă...\"


și mai ales
în nopțile cu lună plină
cântecul și lătratul de câine
ajung până... până...
și chiar dincolo

sărbătoare mare azi
de bucurie
arhipelagul meu ajunge până-n grădină

dă Doamne psalmilor
glasul zburătoarelor
pescărușilor lasă-le pânze albe
cer nou și pământ

\"Maria cea Nouă, dulce-amară,
Domnului să-I mulțămim
....................

Cu palmele noastre, arse de rouă și mângâieri
ocroti-vom candela din ziua de azi,\"

de pe-o pânză de păianjen
picături de rouă-n
grădina cea nouă

\"Când e soare, când e ceață,
când foșnește sângele în noi…
…și la focul nou început
cărăm nou-nouțe scântei…

Paserea Tinereții mai cântă prin ramuri,
pribegirea m-a scăpat din chingă și hamuri.

Cu palmele noastre, arse de rouă și mângâieri
ocroti-vom candela din ziua de azi,
ca din ziua de mâine și din ziua de ieri…

Domnului să-I mulțămim
că tot împreună intra-vom în seară.

un somn va trece prin noi
cum trece coasa prin fragedul trifoi\".

un poem cu pliuri
are-n el o parte mica
ce-i la vedere
si trupul icebergului
care
la tine
se lasa ghicit

\"își umplea nările cu viața mea nu vroiam nu vroiam nu vedeam sensul mă teroriza ca un bizon cu inimă pârjolitoare
nu știu cum într-o zi m-a prins zdravăn de simțuri nu se oprea se hrănea din buzele mele
într-o zi pe amiază în mine noaptea venise așa vroia el nu mai avea răbdare îmi vâra degetele cu forța în borcanul cu miere limba îi frigea tot mai tare\"