Ioan-Mircea Popovici

Ultimile gânduri ale lui Adrian Firica, pe acest site, și marturisiri de suflet, trăsături de autoportret:.

1. Adrian Firica
[18.Dec.12 10:56]
“Adevăr spun vorbele astea: cine se aseamănă se adună. De ieri, fratele meu siamez e Prim-ministru. Mai e nevoie de încă unul, pentru că vice-premieri sunt trei.”

2. Un om de atitudine, si de altitudine, cu apasarea pe realitate, trecut prin Piata Universitatii.



“Domnule,
eu, care mă pricep să citesc pe buze..”

"– La cererea Premierului sunt admise și remise atribuțiunile CCR-ului, iar nu cum spune Constituția care-i în grafic, iar nu-n proces de re-eșapare?!"

Și-n plus, un acord, pe o rană comună, iunie 1990 "
Am „trecut” prin Piața Universității atunci, adică în acel iunie ’90, împreună cu Romulus Brâncoveanu – eu aveam ochelari de vedere, și el poartă acum așa ceva!"

tatăl meu a fost "chemat" în iarna anului '64 să scoată cuburi mari de ghiață din Dunăre - evident că lucrurile astea ședeau sub imperiul unor decizii juridice, dat fiind că era fiu de chiabur și mai și absolvise o facultate.

acum, eu abia aștept să fiu trimis să fac săpături pentru "Canalul București-Giurgiu dus-întors".

“Domnule,
eu, care mă pricep să citesc pe buze, am reținut următoarele afirmații certe, fabuloase și agramate, făcute ieri de Premierul al cărui nume nu-l pronunț, afirmații ce mi-au produs un delir de care n-am scăpat nici după ce mi-am pus o cârpă udă-n cap:…..”

Tristețe și regrete, condoleanțe și-n ale sufletului, viață-n grădina darurilor...

Acest text merită un pumn de scoici
cu perle născute din acestă rană adancă

"Toată construcția acestei vieți era amenințată să se dărâme. De ce această instabilitate?! Nu se putea stăvili prăvălirea?! Cum să mai acționeze? Ce să mai scornească? Cui să se adreseze? Să o știe lumea?! Era cel mai cumplit lucru ce i se putea întâmpla.
Nu, nu, nu! Trebuie să-i vorbesc. Trebuie să-l fac să înțeleagă. Că rătăcește. Este în derivă. Și trage totul la fund. S.o.s. Vas de croazieră în pericol!"

Aceeași recomandare: nu te opri aici.

nu strică un pic de acord final
într-o barcă
undeva
mai departe de mal
dintr-un alt film
din care se vede mai bine


http://www.iubiresiprejudecata.org/povestea-lui-dumnezeu-din-filmul-viata-lui-pi/

Controversa de fata-i interminabila din cauza confuziilor a doua functii: radicalul si logaritmul, cu domeniile de definitie foarte apropiate... nu strica apelul la esenta... evident, alegerea locului a fost o provocare cu efect in lant...

Cu prietenie, sa fie. Fericiti cei curati cu inima, facatorii de pace, cei prigoniti pentru dreptate...

pentru Manuela
dintr-o dilemă de acord

"nouă ne este de ajuns tăcerile"

ce n-am putut învăța de la oamenii mari
am învățat de la copiii mei
când mi-au povestit
cum a lăsat Bunul Dumnezeu
să existe Adevăr în lume

mă bucur că ești prietenă
cu ei
se simte de aici

"nea adevăru’ era bun cu noi
ne dădea câte-o bomboană
și noi prindeam curaj să vorbim
despre el ca despre..."


suntem la o răscruce
și Nea Adevăru
o ia pe o singură cărare
pe care cresc pietrele iubirii
udate de apele tainei
din izvoarele dorului

merită să nu te oprești aici

uite că
de nu erai tu
cel mai Igitur
de jur împrejur
semnul de prietenie
de la Dragoș Vișan
mai rămânea ascuns un an

noroc în tine
venită-n gara de la Răpsig
luntrea așteaptă
la dig

acum văd că atunci
acolo
între lunci

"ce derută pe tine
când ți-am vorbit
despre insularii peninsulari
îți mai aduci aminte Igitur"

pasarea spinului se apasă-n cântare
în inima mea
zbate valul mai tare
totul contează
cand e vorba de ea
Sfânta Taină


ea este Algebra Universală
cu axa polară-n ipotenuză
ca o ventuză
pe unghiul drept

între sinus și cosinus
ea este tangenta la jumatatea lui pi
în stanga-i Plus Infinit
și-n dreapta
polul opus

făra ea
nu poți atinge Infinitul

" vin ele acum
să-mi spună cum
unu și cu unu
fac lucruri noi"


neliniștea începutului
(zidire din iubire)

se întâlnesc cuvintele cu Cântul
s-a liniștit și vântul
te las acum pe tine
să-mi spui
cum s-a făcut
zidire din iubire


citește
și recitește
și-ai să vezi
că ți-am trimis
începutul promis



unde ți-e prea larg
mai taie
fă din ele franjuri
pe care le impletești
făcându-ți o funie de evadare
sau de ancorare
liniștire din iubire
după cum te prinde furtuna

direct pe accent

"și mâna mea flutură ca un steag găurit fără stemă
ca o geamandură în larg
o scade și o ridică valul"


trec peste protocol
cu Domnul Rostogol
si-mi voi lasa radicalul
sa rostogoleasca valul
spre malul dintai

nu te grabi
mai ramai
dam drumul la bila-n ploaie

"e dimineață plouă steril plouă acid"
prima ploaie de primavara
in loc sa ninga linistit
poate anunta-ntr-un fel
zapada mieilor

urmeaza a doua scena
ca intr-un film
cu rana steagului
din luna tricolorului

"încep o altă zi cu o mână în aer ca aripa unui pescăruș surprins în tonou
și vecinul nu răspunde la salut
răspunde altcineva din capul străzii sau din capul lui
dă din cap
în timp ce aleargă
urmărit de un câine beteag"

de aici
se vede totul
ca-n cantecul marinarului
cu fata 7 a zarului

ireversibil
un simultan
cu tulnicul din ecoul dintai
mai ramai
cantecul e la inceput

întorc din ecou
un tablou

"cine știe ce vânt cumsecade le-ndreaptă spre soare,
sulițe ascuțite s-atingă zone prealuminate,
orizontul în care se scaldă verdele să devină albastru
când lacrima se topește în roșul iubirii.
Și-atunci, chilia devine un palat de cleștar albastru,
cu magnolii pe masă, maci, tuberoze și alte cele;"

mergi unde te poartă inima
e verde azi lacul albastru
utima licorna
privirea lui Orpheu
seminu semida
semizeu

eu,tu si Ovidiu
la fără un sfert din 12:21
pe oul de aur
semn nou
nevazut

uite că-n cele din urmă
astă seară
poemul tău m-a găsit acasă

"mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică ușor din vioara omului singur
și zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă. "


o casă
cu ferestrele deschise
spre plaja cu suflet

pe scara fără nume
lume acum
ca atunci când tu
ai venit cu butucul

în fereastra pentru câini și inimi
îți las un șir de X și Zero
pe X îl locuiesc cu Infinit
și spun


“îl bănuiesc că vrea să mă sălbăticească”

în sfarșit
ce bine te-ai prins


“doar avem de menținut o impresie
de combătut o depresie,”

asta
ca obiectiv general
cu opțiunea specială aici

“Era un om
Cu sufletul agățat într-un gard,
Căuta un om.”

gardul tău viu
s-a umplut de arbuștii aceia
pe care-a crescut iedera

poate afli dacă Mihai Olos
mai țâpurește-n vârful muntelui
cântecul cu “frunză verde iadăra”

că dacă da
atunci e cum zici tu aici

“taci cocostârco…pot să ascult fără să tac

sângele mi-a intrat în reflux a început să prindă coajă în părul bărbatului însingurat

îl aștept cu picioare subțiri”

un cocostârc
n-a vrut să plece cu stolul

"frămânți
în lumina speranței
energii"

rănile cu dragoste se vindecă
iată că-n ajunul sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi
am găsit bucuria-n semnul rodirii
cu rana caisului vindecată

"Bântuiți fi-vor de acea ruptură."

"(invitație la educație)"

http://www.youtube.com/watch?v=1xURAfjSVo0

de la marginea mării
pe o cărare coborâtoare
spre casa din mintea și inima ta
el a plecat spre Infinit

http://www.youtube.com/watch?v=_Hw9wCPMfmI


lăsându-te pe tine
cu harta lui Svetozar
prin arhipelag

http://www.youtube.com/watch?v=fUjqdR4-2Os&NR=1&feature=endscreen

Un text de 7 stele. Merită citit cu încetinitorul. Citit și recitit. Un poem despre tristețe și singurătate, despre căutare și negăsita libertate. Nu m-aș putea opri la un pasaj anume. Mă mulțumesc să-i las semn de trecere. Totu-și, o tăietură, pentru un palimsest...

"L-am urmărit ore întregi în truda lui de a găsi o scăpare, nu stătea o secundă locului și cred că nu a stat o viață... Nu mi-am închipuit vreodată, că paradisul se poate transforma într-o banală și stupidă pușcărie. Fără vină, orice izolare devine automat absurdă, chinuitoare ; era închis pe vecie, iar gardurile lui erau și ale mele.. Răbdător și tenace așteapta să apară undeva o gaură în gard, o lumină dinspre gura peșterii, fie doar pentru o clipă. O secundă de libertate, ar echivala cu o viață de fericire, dar între el și dreptate este un ocean de dușmani necunoscuți, lacomi, profitori și egoiști.."

să vezi și tu
de unde-ți vine tristețea
dintr-o mare eroare
crezi că-i puțin lucru
să fii

"...o carte tactilă pentru un bărbat orb"?

Acord pe cord. Punct ochit, punct lovit. Cercul se strange.

"totul... intr-o stare de gratie..."

sămânța de arțar
acum e pădure
arcadele pontice-n acord
cu zidul alb

palaria si umbrela
aici

http://www.youtube.com/watch?v=ITswHbJPHhQ&playnext=1&list=AL94UKMTqg-9BWEv35XZpsJns7CLGGjrhT

de ziua de ieri
La multi ani!

Nu pot, spune copilul când este în fața unui gest. Așa și eu, nu pot să nu las semn de deschidere, când dau de-o carte, cu un titlu mai faină decât Tentația labirintului, și-n carte dau de hrană spirituală cu bună mireasmă. Se pare că-i vorba de un labirint cu ferestre, ca aici:

"„Hmm, vai de cei care urăsc! Câtă risipă, câtă pierdere, câtă pace irosită, câtă amărăciune în suflet! Fie la ei acolo! Să nu prietenești, ci să urăști? Vai!” (p. 73)."

"„Am avut onoarea, eu, murdar la gând, să viețuiesc, din păcate câte puțin și rar, printre oameni curați la suflet și cuget. Câtă simplitate, câtă noblețe, câtă împăcare cu ei înșiși și cu Domnul! Chipul lor trăitor în natură e legat cu viețuirea simbioză între om, plantă și animal."

Vorba aceea, carte de minte, inimă și literatură, cinste cine te-a scris. Mă bucură întâlnirile rare.

ce-mi aduc aminte cel mai bine
sunt lucrurile uitate în inimă

mama zice că fratele ei
unchiul Medrea din Bocsig
(de langa Ineu de Arad)
in martie 1990
a mers să-și fure tractorul de la colectiv

"știam că ceva rău s-a întâmplat
de-a dispărut Păvăluț
mai târziu am aflat
că l-au închis
pentru că și-a ascuns tractorul și batoza
într-o căpiță de paie
și nu le-a declarat pentru colectivizare"