Ioan-Mircea Popovici

Printre toate amintirile tale cu umbre, cele din casa cu iedera ocupa locul care-mi pare cel mai potirvit lor.

\"sunt de cealaltă parte a țărmului tău
trăiește tu trăiți voi
și din când în când rostiți despre mine\".

Prin Unna ai reusit bine sa iesi din motivul oglinzii, sa vizitezi locurile unei amintiri vii. Din casa cu iedera pe care o stiu eu, insa, \"tot timpul anului ferestrele-s imbracate cu verdele frunzei de iedera\"... la tine \"prin ferestre secătuite de iederă\"... cred ca \"rugina\"-i suficienta pentr upartea fara viata... si-n echilibru, vine iedera care oricata moarte ar fi in jur... mai tine un cantec viu...

ca sa fie completa povestea, mi-ar placea sa reusesti propriile-ti fotografii... cred ca poti asa ceva... fotografia din mijloc imi pare straina de poveste (aduce mai degraba a confort patru, de la ultimul etaj)...

Daca nu-i spuneam numele, s-ar fi suparat cei de pe Stradela Vantului care-l cunosc foarte bine pentru frumusetea si nazdravaniile lui. Zbor alb din semnele-nserarii, acord secund cu tot albastrul zarii... Cand cerusem nume pentru pescarus aveam o ratacire-n alta poveste si cadea bine si fara nume. Dar acum, cand s-au mai aflat niste detalii, era pacat sa-l las fara nume. Imi asum accentul gresit. La cate mi-au scapat pana acum, un accent gresit poate echilibeaza... multumesc de insotire si semnele bune... o briza marina si-un zbor larg, de pescarus, sa ajunga pana-n dulcele targ...

Am prins tot, elian... poemul acesta-i ca o banda a lui Mobus... vorbesc serios... si pe randul acela cu zar galben ai un cos de gutui... e o trimitere la o sinusoida... te prinzi tu, dar nu spui sa nu le complexezi... nu spun tot ca mama nevoii nu doarme... cum sa fie verzi? doar ca asa-s ele... sti cum se face ca pomul meu preferat este gutuiul? el face flori ultimul... si cum se face ca m-am bucurat asa mult ca a inflorit deja prunul?... haide ca pana le afli pe toate iti trece febra... azi i-am dus Doamnei Florica pozele... ce crezi ca i-a placut cel mai mult? imi spui dincolo de cortina...

Daca n-as cunoaste Scara iluziilor, poate nu ma opream la: \"femeile acestea libere cu buzunarele pline de iubirile poeților\".

Shakespeare zice: \"Ah, doamnelor, va rog, nu mai oftati/ Poetii vesnic va inseala/.../ De cand e lumea si e vara vara!\"

Talcuire: cine are urechi sa auda... Ti-am adus un zar galben si-un cos de gutui

E ziua-n care pe aici au inflorit prunii. Sigur, crezi ca exagerez. Iti voi atasa o poza sa vezi.
\"aș putea să înțeleg
capturând în fugă
zile de hârtie\"....

Toate-s cum le-ai spus. \"clare
ca apa de pe geamuri
potolindu-se
sunete pline\"

Azi se pare ca-i ziua universurilor din hartie... e bine sa tac frumusetea poemului... si mai ales aici:
\"...............
cuvinte lungite
pe după-amiezi
toropite
împletite moale
ca picioarele noastre
flămânde
goale
un vin roșu bun poate și-o țigare
cine să mai știe
..................\"

ploua cu galeata si pestele-n ploaie zbura spre cascada...

Ce de coincidente... citisem un titlu: \"fericirea e o...\" am alergat intr-acolo... pe drum m-a prins o ploaie de stele... m-am adapostit sub acoperisul a 5***** si-am dat de origami... cuvantul acesta magic l-am atins de tridentul imposibil si-am obtinut un trandafir, o oaie si-un vulcan...

In Tymp am dat de-o lume in care:

\"Dumnezeu nu mai vede
A adormit pe scăunelul albastru
cu spătar
Pe scaun e pictată o broască
verde și grasă
cu papuci\"..............
\"Mâna stângă
mi-a rămas prinsă în hârtie
ca o aripă mică de flutur
îngropată în luciul onglizii
Mâna dreaptă tremură-n vânt
ca un steag\".......
\"Trupul meu ar pleca desculț
de unul singur în lume\".........

si toate astea pentru ca tu te-ai jucat cu o foarfeca... cand vei ajunge in Casa cu iedera vei vedea ca n-ai inventat nimic.........
\"Dumnezeu a venit la grădiniță
Își caută botoșeii
purtați de demult
Foarfeca are vârful bont
Mâna stângă
mi-a rămas prinsă în hârtie
ca o aripă mică de flutur
îngropată în luciul onglizii\".............

pe cat de mica a fost pietricica cu 5 stele a katey, pe atat de multe trepte s-a rostogolit ea... si inca se mai rostogoleste pe carourile tablei imense de sah pe care incep sa se ghjiceasca miscari de piese...

Stii cum se spune: cel din urma va fi cel dintai.... daca te uit la treptel scaraii, Dorra (Casa cu iedera) a ramas cea mai putin vizitata... aici voi pune Nodul Verde dat de apelul lui Dan: http://www.agonia.ro/index.php/personals/229622/index.html
si sper sa se vada cum Nostalgia, iedera si toata tesatura de semne prietenesti se leaga de algele mele alese ca semne de carte... la inceput algele le-am folosit pentru Turnul de scoici...

Un poem in care cele patru pietre pretioase se pot aranja in patru-factorial moduri (24 de poeme). asa cum Brancusi facea spectacol din alaturarea sculpturilor sale, nu ma indoiesc ca aceasta placere o ai si tu. Dupa cum ai cantat armonicele pentru \"eclipsa lunii\", as fi plasat \"intunecimea\" sub \"cerul indoliat\" (nu-i sugestie... este starea mea de azi... stiu ca simti ce zic eu)

cu ultima interpretare pentru zeroul arab te amanan intr-un raspuns de scrisoare. evidentele sunt uneori mai ascunse ca intunericul... ca atingere de ton, este vorba despre structura de ordine indusa de raportarea la zero...

ai aici un pumn de perle. iti spun doar una: \"singură împotriva îndepărtării
inutil acest război\"

poti rostogoli cum vrei rotundul acesta... el merge si-n susul scarii... ori, cum se intampla pe scara de care nu mai zic, cu cat cobori mai mult, cu atat ajungi mai sus... uite, si asta merge dupa prima perla: \"mâna mea lipită de geamul trenului
strigătul tău încă aleargă în urma lui\" ma opresc aici, sa nu te tin de vorba. acopar cu tacere toate laudele. ieri am gasit pe plaja cercuri mari... ti le voi trimite cu floarea de prun... \"din munți o piatră s-a rostogolit astă-noapte

\"

de-as sti ce sa-ti spun ti-as spune. cum nu-mi plac semnalele fara ecou, din urma ecoului as spune ca atentia mi-e ca respiratia iar vederea dincolo de vizibil o stiu de la cel mai bun amic al meu, Pictorul (Orb). Eu ii citest si el imi spune cate ceva. Ultima oara mi-a spus: doamna asta vede ca mine lucrurile. Da-i o scoica si vezi ce face cu ea...

Te-ai apropiat de Diana si Actheon. Frumoasa paradigma. Daca esti totusi atenta la ritm, accentului de repros parca-i lipseste o asumare... ceva canta a viata... poate la doua chei, pentru pian si violoncel ar suna total...

Un lucru face atat cat il pretuiesti. Primisem scoica aceea din Costa Rica. Aleku i-o adusese lui Alexis pentru zidul alb. Ce nu se vede in fotografia aceasta? Paianjenul verzui-galbui, aproape transparent, unul din nepotii lui lui Ragno. Fiecare detaliu conteaza. Multumesc Maria. Sunt multe drumuri pana la cascada. De acolo se vede cum fiecare scena devine un personaj...

Uitasem sa-ti spun. Astazi, la salcii, mi-a inflorit un prun. Mi-a placut tot poemul cu corabia... prin seara lumii din care ti-am trimis cele infasurate-n respiratia farului. \"cum mai creșteau din tencuiala spartă
flori vinete de febră\" Iti trimtit acum si floarea alba, de prun. Poate, un pic inaintea mea, din cealalta margine a lumii, El ti-a trimis o floare de colt... Floari albe, elian... astazi pe tarm a nins a zapada mieilor... fulgi mari, nori vinetii si soare...

1. e bine cand va bateti in taceri, zise unul din ei, de la marginea lumii. ma batuse si pe mine sa scriu cum apasa axa lumii peste cantec dar parca nu apasa asa tare ca osia Carului Mare.

2. Si acum, serios vorbind,
\"trec bărci prin abur zvelt de înserare
spre căi lactee...\"

\"veghează..........
doamna cetății cu porfiriu ghioc\"
.................................
\"și cum ovalul imperfect al feței lui
va deveni și el curând pământ fragil
aceasta doar doamna cetății și tainicul ghioc
știau prin seara lumii trecând la pas domol\"

3. Final perfect in tainele laticii, intr-un condei ce-l poarta licuricii... ma alerga cu cercul elian si-mi darui o piatra si un ban... Cu prietenie nazdravana, Iann

Copila cu cercul s-a bucurat de sextant in care a vazut si vapoarele si cantatoarele tarmului. sa vezi dincolo de vizibil este o poveste de care zarul galben nu este strain. cat despre asteptari? cu cat mai multe, cu atat mai pline de viata... Cu cele mai jucause zaruri, din sah cu hazardul, salutari cu briza marina si cat mai multe cercuri. Acelasi fuzzy, Iann.

gluma, negluma cu bucuria relitatii? nu stiu. Iti spun \"cu certitudine\", fara loc de indoiala ca \"i la puterea i\" este real, adica e in realitate. Oricum, este faina ce scrii. Astept pasajul cu patura cadrilata cazuta usor pe pavajul acela ce se dezvolta-n carourile de sah... pe acolo ai intuit si tu ca se intampla ceva...

Motto: Ignoranța,...să nu o lăsam să intre pe ușa aceasta deschisă speranței... (MG)

Daca n-as sti ca mesajul acesta-i mult mai apasat, daca n-as sti ca-i pe aceeasi scara cu poezia 1986, pe care s-a adunat ceva lume, daca, daca, daca... si-s multi de daca la care raspunsul e da.

Tocmai de aceea zic: se intampla ceva. Ceva in care limbajul formelor o ia inaintea continutului.

Iata aici miezul: Ignoranța,...să nu o lăsam să intre pe ușa aceasta deschisă Speranței... Ce clara e Speranta: Fericiți să fim că aici, pe agonia, suntem o comunitate, mulți cu puterea rostirii cuvântului,...cu bune, cu rele, dar parcă uniți în a spune și a asculta un vers, un păs, o nostalgie, un cântec, o durere, un zâmbet, o amintire...și mai ales un mesaj...

Haide, Maria! Ia-o de la originile ei, asa cum a facut Kundera. Ia-o bilingv, sa se vada ca piatra aruncata de Dan a cazut intr-o apa care lasa cercuri tot mai largi si pana la urma cineva se va uita si va cauta de unde vine piatra. N-ar strica sa vii cu cate un link...

E bine ce-ai facut! Sunt curios cum se vor face nodurile acestui navod pe care-l asteapta Dan de atatia ani...

Pe scara poetica, venid vorba intr-un titlu despre \"joc secund\", cineva m-a tras de pelerina si mi-a spus: a mai fost. I-am raspuns: dar acesta-i din alta zona. Asa si acum: prima mutare am facut-o lipindu-l de Infinit si vazand ce minune face lipirea. \"Nedeterminarea\" trimitea la filozofia \"cautarii\" din limbajul limitelor. Acum lipesc de \"noul joc secund\" si, ca-ntr-un ecou din jocul vechi spun: fara zero arab nu ar exista grupul apei... sa nu lasam loc de punct final, anuntam ca mai exista mutari in zona conului pozitiv si-a luminii...

Intre semnele de carte am un fir de patrafir/ Tu ziceai ca-i o petala din acelasi trandafir............... nu cred ca trebuie sa-ti aplic lema de explicitare a o solutiei functiilor implicite ca sa vezi ca de fapt acolo, unde-i firul asta (de patrafir) sunt cateva lamuriri:... nimic nu-i ceea ce pare... atunci nici rimele nu-s rime... sunt... dar nu... asta-i o taina... eu nu iti zic ghicitori... lamureste-ma cu piatra hunului...