Trenul

ai aici un pumn de perle. iti spun doar una: \"singură împotriva îndepărtării
inutil acest război\"

poti rostogoli cum vrei rotundul acesta... el merge si-n susul scarii... ori, cum se intampla pe scara de care nu mai zic, cu cat cobori mai mult, cu atat ajungi mai sus... uite, si asta merge dupa prima perla: \"mâna mea lipită de geamul trenului
strigătul tău încă aleargă în urma lui\" ma opresc aici, sa nu te tin de vorba. acopar cu tacere toate laudele. ieri am gasit pe plaja cercuri mari... ti le voi trimite cu floarea de prun... \"din munți o piatră s-a rostogolit astă-noapte

\"

îți mulțumesc, Iann, pentru constanța lecturii, rămâi,se pare, unul dintre cititorii mei fideli

salut,

Trenul poate fi destinul, cu șinele- predeterminarea, oprind în stații – evenimentele majore din viața noastră, iar destinația finală este moartea.
Iubirea își eliberează strigătele în muțenia celuilalt, își reneagă cauzele pentru a camufla sub piele un neant efervescent de patimă, pasiune și dorință.

desigur, orice interpretare e valabilă în cazul textelor mele, las întotdeauna cititorului libertatea de a oferi sensul dorit

mulțumesc pentru lectură și însemnare