Mediu
pătura în carouri mi-a rămas prea mică în zori. tălpile au rămas afară. mi se păreau atât de indecente încât îmi venea să le tai ca să le ascund. am încercat să mă ghemuiesc dar nu am reușit. m-am prefăcut că sunt nebună și dorm.
nu m-am mișcat nici atunci când cineva a venit și a început să mă lingă în urechea dreaptă. nici când și-a dat drumul în mine. nu m-am mai trezit de atunci de când am aflat că tălpile noastre ne trădează în somn. când am înțeles că nu vom mai sta niciodată în picioare.
073.862
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “tălpi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/229511/talpiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Citind primul paragraf mi-am adus aminte de patul lui Procust. Apoi mimarea nebuniei, a neputintei si a simturilor imbatate de indiferenta... perfecta armonie cu primul paragraf!
0
De aici am vazut cele doua scene: \"el nu a spus nimic. s-a apucat să privească și el colțul meu\"...\"pătura în carouri mi-a rămas prea mică în zori. tălpile au rămas afară. mi se păreau atât de indecente încât îmi venea să le tai ca să le ascund\"... atat pot sa-ti spun... patura in carouri n-a ramas prea mica... a cazut pe langa tine si din carourile ei a crescut caroiajul unei table de sah pe care aparuse o piesa. la inceput sub forma unei intrebari... apoi...
0
Oana, dacă ai găsit că textul se armonizează cu tine, nu știu ce să zic. ia grijă...:)
Ioan, e foarte interesant punctul tău de vedere, perspectiva ta asupra textelor mele. tu pătrunzi dincolo de cuvinte și cauți starea, cauți omul. e cam riscant. e posibil să găsești ceva care să te surprindă.
Ioan, e foarte interesant punctul tău de vedere, perspectiva ta asupra textelor mele. tu pătrunzi dincolo de cuvinte și cauți starea, cauți omul. e cam riscant. e posibil să găsești ceva care să te surprindă.
0
\"sunt i. în sfârșit e liniște. sunt\"... despre acest \"i\" am scris deja si-i elementul care misca pe linia interiorului si-a exteriorului precum pasarea Phoenix care zboara cu o aripa pe dinlauntru si cu cealalta bate aerul... ce vrei sa ma surprinda? pentru \"i\" nu exista imposibil... sti ce proprietate teribila are acest \"i\"? ridicandu-l la puterea \"i\" intra-n realitate...
0
Oana, scuză-mă, am interpretat greșit comentariul tău. mă bucur că ai făcut această paralelă. mulțumesc.
Ioan, nici nu știi cât de mult contează pentru mine că ai spus că ridicată la puterea i aș putea să intru în realitate. mulțumesc.
Ioan, nici nu știi cât de mult contează pentru mine că ai spus că ridicată la puterea i aș putea să intru în realitate. mulțumesc.
0
gluma, negluma cu bucuria relitatii? nu stiu. Iti spun \"cu certitudine\", fara loc de indoiala ca \"i la puterea i\" este real, adica e in realitate. Oricum, este faina ce scrii. Astept pasajul cu patura cadrilata cazuta usor pe pavajul acela ce se dezvolta-n carourile de sah... pe acolo ai intuit si tu ca se intampla ceva...
0
