Poezie
Ne-ai promis
(Îţi aduci aminte! Când?)
2 min lectură·
Mediu
Pe ţărmul unei mări
Cu flux şi reflux
Cânta, lângă un zid scorojit, la un pian închipuit
Fără să se oprească, s-a întors spre mine şi mi-a zâmbit
S-a ridicat de pe scaunul rotativ, a venit la mine şi mi-a spus:
- Şi acum că ştii secretul şi-ai primit rolul râvnit
Să te văd cum duci trăsura autorului trăsnit
- Ne-ai promis. Îţi aduci aminte! Când?
- De la Flaşnetarul vesel cu arici şi porumbei
până la poemul mării cu măgar şi cu căţei
ai la mâna ta tot rolul, tot ce vrei şi ce nu vrei
numa să nu pui în mine toată vina dumneaei
din luna mai
cu porumbei şi fluturi
norul il scuturi
şi plouă, plouă
ploi de vară
iară
s-o luăm pe drum de coastă
până dăm de coasta ta
unde tu pictai măslinul
şi măgaru din vâlcea
care s-a trezit cu tine
că îl călăreşti precum
ieri îl călărise Naşul
pe strada fără capete
cu ferestre fără cercevele
pe al cărei acoperiş
crescuseră nişte oţetari
în care veneau ciorile
şi pescăruşii
aşteptându-mă dimineaţa
să ieşim împreună din noapte
de aici, din locu-n care, poţi vorbi cu Infinitul
a venit Dorra la mine să-mi dea pui din Nesfârşitul
începând cu Fericirea şi Iubirea fără margini
desenând Nemărginirea şi pictând-o din Imagini
scene dintr-un film cu casa unui pictor de pe stradă
cel ce a pictat femeia vindecând orbul să vadă
Constanţa, Duminică, 19 mai, 2019
(Peninsulara cu cercel de scoică)
Ne ţine viaţa-n scară ecuaţii
De rezolvat în noapte şi-n tăcere
Dar cel mai mult doreşte şi ne cere
Să derivăm dilema-n demonstraţii
Mă luau de acum grijile că i-am promis
Şi nu-mi dădeau răgaz mai mult de-o noapte
Că aşa-s grijile, dau din pinteni
Toate vor acum…
casa părea părăsită
femeia ţinea un prunc în braţe
pruncul se juca cu năsturelul care încheia bluza mamei
022.612
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 310
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 52
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “Ne-ai promis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/14138489/ne-ai-promisComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPieri am văzut o pasăre de țărm
cât o pitulice
care l-a acceptat pe fotograf
să se apropie de ea
s-a lăsat mângâiată
apoi s-a ridicat de pe cuib
în care avea trei ouă
a dat un tur
de jur împrejur
să vadă dacă fotografu-i singur
și merită încredere
când a revenit
nu s-a mai întors la cuib
ci s-a așezat în palmele fotografului
care făcuse din palme
un cuib
în care așezase ouăle
vin gândurile
ca bâtlanii la baltă
tot ce era
și ce va fi
se adună-n acum
o barză/ într-un picior/ pe laviţa unui nor
cu o Treime din Infinit
vezi barza aceea?
aceea te-a adus pe lume
şi copilul râdea
se bucura şi credea
cât o pitulice
care l-a acceptat pe fotograf
să se apropie de ea
s-a lăsat mângâiată
apoi s-a ridicat de pe cuib
în care avea trei ouă
a dat un tur
de jur împrejur
să vadă dacă fotografu-i singur
și merită încredere
când a revenit
nu s-a mai întors la cuib
ci s-a așezat în palmele fotografului
care făcuse din palme
un cuib
în care așezase ouăle
vin gândurile
ca bâtlanii la baltă
tot ce era
și ce va fi
se adună-n acum
o barză/ într-un picior/ pe laviţa unui nor
cu o Treime din Infinit
vezi barza aceea?
aceea te-a adus pe lume
şi copilul râdea
se bucura şi credea
0
femeia ţinea un prunc în braţe
pruncul se juca cu năsturelul care încheia bluza mamei”
Ce imagine drăgălașă și scumpă, domnule profesor! cât de duios! nu cred să o mai fi deslușit pe altundeva, nici ca vis... cât de frumos!
Întotdeauna maternitatea are frumusețe, zic eu. Iar poezia consemnează aceasta...