pe chipul mamei-copilă

într-o inimă simplă
prinzi infinitul iubirii Lui
neîncercând să-l definești
doar să-l trăiești cu toată ființa ta

"într-o societate falsă
sublimul cântă îngerește"

restul este un decor sumbru
numit viață oferită de oameni
ceea ce dăruie Domnul este miracolul

văd aici iubirea de mamă
dacă nu greșesc
și este iubirea de soră

oricum sper din toată inima
să o găsești
să împlinești gândul tău curat
de a-i ajuta
pe ea și pe pruncuț
și mai sper să o vadă
cei cu inima curată
să o ajute acum când are nevoie

aceasta este învățătura
prima sămânță de fericire
care doresc să încolțească
în inima învățăceilor mei

nu sunt puțini cei care-și doresc
și nu reușesc
pentru că n-au încredere-n ei înșiși

și atunci
facem împreună echipaje
și învățăm să plecăm
de la lucruri simple
cum ar fi
să sădim un măr în livada darurilor
să dăm răsad în solarul săracului
să înțelegem metafora inorogului
si să lăsăm amphiteatrul de piatră
curat și plin de chemare

cum s-ar spune
să împlinim așteptările
cu faptele bune
pe portativul cântecului
din lătratul de câine


intră în rolul scărarului
prin "aniversare mare"
unde este scrisă cu sânge
învățătura care nu se frânge
și nici nu se plânge

"ecou major
în aula Gavrilă Rican
fiecare clipă
un an"

s-au găsit unii
să fie alături de noi

"Dacă dau de ea undeva, eu una o voi ajuta cum pot și vă voi da de știre. Sărmana de ea, era doar cu o hăinuță pe ea, pe gerul asta!"

"Echipajele Solaris, Alpha și Pescărușul vor intra pe străduțele din Peninsulă și vor închide cercul pelerinajelor cu acțiunea copaci și săraci."

coboară 5 trepte
de pe scara dublă
și învățătura pune-o
în jurnalul de practică matematică

la piramidă
Voiajul continuă

nimeni nu mai pleacă
au rămas ancorați după gratiile propriilor dureri
și pentru că miza-i mare
unii nu au curajul de-a ridica ochii din pământ
ocara binefacerii i-au lăsat fără vlagă
un obicei prost de-a intra în pământ
un înger se odihnește pe umărul lor
le șoptește de viața următoare
și doar prin speranța aceasta șoptită
cred într-o fericire cu prinți și prințese
un rai făcut doar pentru ei
născători de durere

poveștile m-au înconjurat
nu mai am nici o scăpare
trebuie să intru în una



pe teme reale
zic
câte un pic
cu tâlc
precum grăiesc acum

dacă Nietzsche
ar fi avut date
despre "ce-a grăit Zamolxe"
sigur l-ar fi luat
în locul lui Zarathustra

s-au înmulțit pelerinii
pe scara fără nume
unii războinici
alții mai smeriți

indiferent cum ar fi
unii
sau ceilalți
important este visul bun
liniștit și frumos
din care ieșind
să găsim fiecare
câte o cărare pierdută

vorba Păstorului Cleopa Ilie
cunoscută și lui Isihie de la Frăsinei
“Mânca-v-ar Raiul”
Doamne ajută!