Poezie
obraznicul
(unde-și are casa El)
1 min lectură·
Mediu
dimineața
cu mult înainte de-a se ivi zorile
mă iau după cântecul țărmului
să ajung pe buza cărării
de unde
stelele se pot vedea cum se sting
ciupind în sufletul meu
câte-o coardă subțire
îndelung cântătoare
ca o nouă cărare-a clipei atinse
aprinse de-acum
pe dunga aceea a mării
de la marginea zării
unde-și are casa El
Infinitul meu
la prima sclipire de rază
din ușa mea
pe cerul memoriei
își face fereastră o stea
arzătoare
în albastru ultramarin
să-ți citesc/ citește-mi/ mai bine te las pe tine
dacă tu spui
ți-am listat
ai citit
și mi-ai spus
obraznicule
eu mi-am făcut de lucru cu scenele lor
ei s-au recunoscut
fiecare-ntr-un alt început
ard hărțile mele în labirint
trebuie să salvezi cât mai multe
width=600 height=400>
Constanța, 23 iunie, 2013
(obraznicul mănâncă praznicul)
065471
0




dacă-i punctul pe i
sau punct din trupul lui i
știu doar că-i un început de poveste
cu cântecul țărmului
"mă iau după cântecul țărmului
să ajung pe buza cărării
de unde
stelele se pot vedea cum se sting
ciupind în sufletul meu
câte-o coardă subțire
îndelung cântătoare"
în prima fereastră
văd pescărușul
care-i aduce poetului
mărul inorogului
în timp ce Poetul scrie
o scrisoare din Insula cu stuf
și mai văd că din versurile Poetului
curg pe ape cunoscute necunoscute
în ultima imagine
văd noptiera poetului
dacă trec de aceste suprafețe
intru în Povestea Tunelului a lui Ernesto Sabato