între Aburii Tympului

O scară sprijinită de un zid, gata să o urci... sau o geană pe obraz, pe care o ajunge din urmă o lacrimă... toate ca acestea sunt mult mai sigure decât oricare certitudine... sunt o magie...

Așa și aici, cuvintele își fac drum, sub pana de poet, spre cântec, celcare, altădată, picura rouă în calea lui Andante… azi, în spațiul gol, albul mută și câștigă din 5 mișcări... între aburii tympului, ca-ntr-un cerc viu... eu chiar am văzut... am văzut cu ochii mei, magia cu peștele albastru... e roșu, la Fântâna Gemenilor...

Ce să mai zic? mai bine las magia să vorbească... doar un pic...

pe un foc din pânza vremii
un păianjen țese-o plasă
și în ochiul țesăturii
face-o virgulă
și-o casă
(…)
norocosule
(…)
du-mă la casa ta
să-ți curăț coșurile
(...)
dă-i bice!
ia din mine gradientul
și învingem divergentul
învârtindu-l în rotor
la găucea în motor
ca-n mosor de fir de aur
cânte cucu ca un graur
............................................

Am încercat să mut piesele, folosindu-mă chiar de tactica adversarului (Haz-ard-ului):
simțindu-mă în impas
încercam să-mi aduc aminte
în care din casele mele
mai fac foc iarna


întind mâna
în spațiul gol
fac un cerc
cu arătătorul
pe buze
și scriu
ca-ntr-un cerc viu


pe un foc din pânza vremii
un păianjen țese-o plasă


mișc piesele hazardului
în cele din urmă
ajung la momentul
în care crainicul anuntă:
albul mută și câștigă
din 5 mișcări...


Între \"aburii Tympului\", ființa noastră... de abur

spiritul locului in mijlocul jocului
conturul nedefinit
niciodata centru
niciodata margine
o permanenta
ca o nevindecata absenta

din dunga zarii
un singur punct
din care
prin perspectiva inversa
se acopera scena