Ioan Jorz

Prea multe puncte de suspensie și, oricum, după ele se scrie cu inițială majusculă! Ușor naiv poemul: \"stau la coadă la ghișeul destinului...\"; \"infinita trecere\" ș.a. Destin, infinit, vântul mângăia(ceva), sunt de evitat. Banalizează textul. Dacă după seară nu este virgulă, atunci \"seară buimacă\" este interesant spus. Interesant și finalul. Cu amiciție,

Sorin, o epigramă bună și originală. Unde te-a putut duce gândul! Numai de prescurtare nu s-a mai luat nimeni. Aș pune, totuși, la final, semnul întrebării. Parcă așa ar suna mai bine. Cu prietenie,

Dan Herciu, cu adevărat îți spun că nu are nici o legătură. Icar este una dintre paradigmele mitografice ce nu și-au epuizat ezotericul. Ineditul poemului consta tocmai în dubletul Icar-Luca, îngerul căzut. Opțiunea ta! Mie, prima variantă, postată, mi-a plăcut. Cu scuze, dacă ai înțeles altceva!

Dan Herciu, fără Icar se destramă și ultimul firicel de coerență al textului. Era bine cu el. Era un punct de sprijin al textului, puctul de intersecție al miturilor. Poate te răzgândești! Cu amiciție,

P.S. Și despre sifon se spune că este o băutură acidulată. Mai e aspirina, lămâia și murăturile, mai ales murăturile. Toate, inofensive...

Carmen Manuela, am remarcat în poemele tale o forță a implicării directe, o notă atât de personală, (posesivă și risipitoare- în același timp), încât există percepția/senzația că \"disciplinezi cu blândețe\" cuvintele, le determini să se alinieze, sintactic, acolo unde le e locul. E o chestie ce ține de personalitate. Atunci, de unde atâta gingășie în poezia ta? Nu pot părăsi poemul tău fără să subliniez versurile: \"să le opresc refluxul în mine\" și \"ai vedea prin mine poemul boreal\". Și în ele stă forța, dar și gingășia, de care pomeneam. Cu prețuire,

Carmen Manuela, plăcut surprins de comentariul tău. Mă bucur că ai găsit versuri care să-ți placă. Mulțumesc pentru lectură și semnul de taină. Cu prietenie,

Andrei, foarte generos comentariul tău. Presimt că va atrage altele, rău-voitoare. Până la urmă, poemul curge mânat de verb, cum căpriorul mânat de lupi. Mulțumesc pentru apreciere. Cu prietenie și prețuire,

Cornel, să mai amintim că regia spectacolului, în cadrul căruia a avut loc regalul de epigrame, a fost asigurată de reputatul scriitor și publicist Cornel Udrea, director al Radio Cluj-Napoca. Premiile nu au fost acordate ex aequo, ci câte unul pentru fiecare secțiune a concursului, (adică la secțiunea \"temă impusă\" și la secțiunea \"liberă\"). Cu amiciție,

Alina Livia Lazăr, dincolo de aspectul prozos al poeziei semnalez și o incoerență/inconsecvență a discursului. Începi la persoana I-a, masculin, (de parcă ai fi \"femeia cu barbă\"), pentru ca, pe la jumătatea textului, cu versurile: \"Acum probez iubirea pe marginea patului./ Cu palmele mici, reci și ușoare.\" să revii la genul feminin. Imaginea capului, bălăngănindu-se, ținându-se direct de inimă, este dizgrațioasă. Cel mai mult mi-a plăcut versul: \"Am stat bine și m-am gândit.\" Foarte adânc și foarte poetic! Cu prețuire,

Vasile Munteanu, n-am să remarc decât faptul că reușești o adresare atât de directă încât lectorul nu are cum să evite poemul și mesajul. Un text valoros și foarte nou! Cu prietenie,

Dana Stănescu, textul este unul nerealizat, cu sau fără \"spuneți-mi voi mie\", finalul fiind, mai degrabă, unul de anecdotă la care nu râde nimeni. Cât despre început, ce s-ar putea spune? Trebuie să fii sfătuită pentru a lua micul dejun sau pentru a face curățenie? Relizezi cât de banală și ineptă este chestia asta? Golul din tine îți produce o dorință turbată să umpli pistolul cu apă și să stropești primul venit... Unde este poezia din acest text? Cu prietenie,

P.S. Nu înțeleg de ce o amesteci pe Alina, aici? (Se amestecă ea și singură).

Adina, un poem al însingurării în doi, al refacerii dubletului androgin, într-un tumult al schimbării cadrelor de referință, al decorurilor. Poemul este lung și n-am a reproșa nimic dar, te-ai gândit că textul s-ar putea să apară într-un volum, în pagina unei reviste? Foarte greu s-ar putea așeza în pagini/pagină! Este o observație tehnică. Mi-a plăcut poemul. Cu prietenie,

P.S. Se observă că scrierea a curs, din prima- ca să zic așa, pentru că apar unele greșeli de tastare: asurpa/asupra; n/în; amaza/amiaza.

Dana Stănescu, știu că te străduiești să scrii un text literar, (cum singură mărturisești), dar cu versuri inutile, de felul: \"priviți cum dau calmă din brațe înainte înapoi\", (dai și nervoasă?), vers de umplutură, sau:\"spuneți-mi voi mie\"- exprimare pleonastică,(spuneți-mi, logic că voi, mie), nu cred că vei reuși. Cât despre pistolul umplut cu apă la tâmpla primului venit, eu zic să te abții, pentru că, după textul în discuție, s-ar putea să nu-și dea seama că ești poetă și să te cârpească, pentru absurdul și imaturul gest. Cu simpatie,

Adina, un poem sensibil, frumos și încărcat de semnificații, ca și sânzienele, ca și drumul pe care-l parcurgi alături de cineva \"până într-o zi/când brațele ni s-au umplut la amândouă/de pene\", până când începe zborul, până la găsirea cuibului, simbol al așezării într-o matrice a ființei în devenire. Mi-a plăcut. Cu prietenie și-un braț de sânziene,

Vasile Munteanu, o analiză precisă și clară pe text, numai pe text, distinge omul de litere, autentic, de ceilalți. O asemenea sinteză, care ajunge la fundamentele scrierii, îl face pe autor șă-și recitească scrierea și să-și \"întrebe/sondeze subconștientul\". Asta am făcut și eu. Mulțumesc mult, pentru argumentație și apreciere! Cu prețuire și prietenie,

Dana Banu, dacă alte comentarii \"răutăcioase\" mă lasă rece, al tău, (deși nu este \"răutăcios\"),chiar mă mâhnește. Tu, care ești o sensibilă, cum de n-ai înțeles că în pofida unei componente polemice, (pe care n-am insistat, nedând nume), textul este un apel către ceilalți, spre a fi lăsat să scriu poezia mea. Nu mai am nici un fel de frustrare literară, doar seninătăți triste și tristeți senine. Nu mă zbat și nu lupt pentru o poziționare/repoziționare pe vreo scenă literară. Nu am dispreț pentru nimeni, ci doar îngăduință, ironică uneori, pentru că puțină polemică nu strică. Scriu pentru oameni, nu pentru câini! Cu simpatie și prețuire,

Gabriela, probabil ai citit alt poem, nu cel citit de Alina Livia Lazăr. Mă bucur, sincer, că ți-a plăcut. Să mai treci prin paginile mele pentru că te mai aștept! Cu prietenie,

Cine are timp și chef pentru polemici sterile? Ideea era să ne mai și destindem/distrăm. De ce-ar fi \"cuca\" o cacofonie? Ce e \"cuca\"? Soția cucului, \"cuca măcăii\"? Noua generație? Ãsta e un concept, nu o grupare de scriitori tineri. Și eu am fost \"noua generație\". Am ajutat tinerii scriitori ori de câte ori am putut. Sunt și aici, pe Agonia, câțiva care pot să-mi susțină/confirme afirmația. Kurt Cobain a devenit un fel de lait-motiv al unor \"înseilări\" poetice, (cel mai ades fără valoare), doar pentru că \"dă bine\". Ãla a \"mierlit-o\" când a avut bani să-și cumpere atâtea droguri câte putea băga în el. Opțiunea lui. De ce l-ar mima jalnic cineva care n-are bani de-o bere? Care nu trage pe nas? Ce poate fi mai derizoriu și mai artificial decât mimarea trăirilor altora? Asta am! Să mai treci! Salut!

Ela, e colorat limbajul acolo și totul este spus cu ironie amară, pentru veridicitate. N-am pus comentariul ca un răspuns la argumentația ta. Mai era unul acolo, cam nedumerit. Știu ce e amocul, că tot de-acolo vine, din \"oceanul de tristețe rus\". Cu salutări prietenești,

Vasile Munteanu, n-am râs deloc, dimpotrivă. Este prea grav ce scrii tu, acolo. Există un \"underground\", \"dintre blocuri\", ce-mi amintește de cel al lui Emir Kusturica. La el mai hiperbolizat și mai artificial, (elementele de fantastic). Există și o componentă anti-socială, pe care am mai remarcat-o în poeziile tale, doar că aici ea orientează, în întregime, poemul. Mortul ăla, cu carte de muncă, face cât un \"manifest literar\". De remarcat este și modul în care înțelegi să te poziționezi, intelectual, față de poem și mesaj, \"după perdea\" și după structura ritmică a \"Sarei pe deal\", deși este clar că rezonezi, sintonic, cu textul. Probabil că el, textul, face parte dintr-un ciclu, (am mai găsit câteva poezii de-ale tale care \"trag\" să se închege, unitar, într-o carte), al mahalalei de beton. Despre scriitură ce pot să spun? \"Ai lexicul la tine\"! Cu amiciție,

P.S. Ai un fel maiakovskian de a spune lucrurile. (La modul fericit și fără alte conotații).

Primul poet, care apare în text, mi-a fost prieten și a murit. A fost poet, nu \"cipezăr\". Cel de-al doilea, George L, scrie în continuare, bine, și-mi este prieten. Ceilalți doi, \"cipezării fracturiști\", din păcate mai scriu, încă. Da\' ce știi tu? Observ că te cam aleargă lumea pe la subsoluri, ca pe o muscă picată în iaurtul dietetic al criticii literare \"după ureche\". Pune și tu un text, acolo, să vedem și noi pe \"ce te bazezi\", vorba lui Moromete. Sănătate!

Eugen, ce pot să spun? Ai pus și tu un comentariu \"la două capete\", la care nu prea am ce să răspund. Sunt convins că ai avut motive să râzi, pentru că bănuiesc că ai și recunoscut vreo doi poeți \"fracturiști\" pe-acolo, buni de schimbat cu \"mariimagdalene\" și \"elviși\", la balamuc, dacă tot e lumea nevrotică și depresivă în poezie. Instituția criticului literar este pe punctul de a dispare, urmând a fi înlocuită cu cea a psihanalistului sau a psihiatrului literar. Așa cum ți-ai dat seama, textul a fost scris la prima mână, a curs cap, coadă. Am revenit pe el pentru a înlocui numele reale ale personajelor. Era prea mult! Mulțumesc pentru vizită și te mai aștept! Cu prietenie,