IJIoan Jorz
Verificat@ioan-jorz
Caransebes
„Tot înainte!... Că înapoi e podul rupt !”
- născut în 02.02.1960, municipiul Caransebeș, jud. Caraș-Severin - debut literar, cu poezie, în revista "Flacăra", 1979, concomitent și în revista "Jurnal",(Caransebeș) - membru al Uniunii Epigramiștilor din România - membru fondator al Asociației Internaționale a Scriitorilor în Subdialect - redactor-șef adj. la revista de umor "Apostrof", Caransebeș - redactor-șef…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Domnu\' Gelu, \"ca cea\"? Păi, se poate?! Și încă din titlu? În rest, textul, chiar fără început și fără final, este interesant, ca și mod de a comunica niște senzații de care ai \"luat notă\".
Pe textul:
„ca și cea mai neînsemnată plăcere" de Gelu Bogdan Marin
0 suflu
ContextO scriitură ultra-ultra-modernă. Păcat că nu spune prea mare lucru ci doar sugerează/insinuează intertextual niște profunzimi în care lectorul, chipurile, ar trebui să plonjeze cu toată ontologia sa, scuturat de prejudecăți și reziduuri culturale - ca tepicul de praf. Densitatea de simboluri și paradigme culturale este atât de mare încât tot acest ghiveci textualist îți produce, cel mult, senzația unei indigestii intelectuale, o inexplicabilă amețeală. Textul acesta este ca o răspântie din care pornesc o sumedenie de drumuri ce se înfundă după doi, trei pași.
Pe textul:
„rezerva de lux și maimuțele cyber" de dan mihuț
Recomandat0 suflu
ContextSorin, mi-a plăcut epigrama asta cu \"rezolvare\" semasiologică a poantei. Nu sunt mulți care scriu astfel de epigrame. Cu prietenie,
Pe textul:
„Verdict după un accident rutier" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextAdina, din unele anticipații(am promis, cu ceva vreme în urmă, un poem), cred că bănuiești că poemul a fost scris atunci, când ai postat portretul, ca un \"regalo\" la finalul unei poezii remarcabile. A fost vorba de o emoție empatică și textul a curs de la sine. Răsuflu ușurat, pentru că era fireasca îndoială: dacă nu o să-i placă? Sunt încântat că am reușit să-ți produc o bucurie. Firește că poți alătura poemul, portretului, este un cadou al unui poet pentru alt poet. Cu aceiași simpatie și prețuire,
Pe textul:
„portret sub flori albastre" de Ioan Jorz
0 suflu
ContextCarmen-Manuela, te contrazic. Expediția este expediție. Călătoria, sugerată prin eliminarea prozaicei expediții, are ceva mistic, inițiac, este altceva. Opțiunea ta! Cu prietenie,
Pe textul:
„***" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextCarmen Manuela, eu nu am să-ți scriu un comentariu atât de lung - de om îndrăgostit, cum e cel scris de Alberto. Am să-ți spun, doar, că mi-a plăcut. Aș renunța, totuși, la \"ca într-o expediție\", versul trei. Strică versul și îmi pare și ușor naiv. Cu prietenie,
Pe textul:
„***" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextCristian Ghinea, fondurile USR-ului, atâtea câte sunt, au alte destinații și destinatari. Procedurile de accesare a banilor sunt atât de stufoase și greoaie, menite a descuraja orice inițiativă, încât puțini se încumetă la o asemenea întreprindere. De n-ar fi fondurile locale și banii din sponsorizări, nu doar taberele de literatură, dar nici măcar festivalurile-concurs de literatură nu ar mai avea loc. De multe ori am întâlnit întrebarea: Da, alocăm fonduri, dar comunitatea locală cu ce se alege din asta? Întrebare justificată - zic eu. Poate ar fi necesară o regândire a modului în care poezia, literatura - în general, se poate întâlni cu publicul. Până atunci, îți mulțumesc pentru comentariu și te salut! Cu prietenie,
Pe textul:
„Literatura pe hârtie" de Ioan Jorz
0 suflu
ContextDomnule, clerul(ca și noi- dealfel) are o singură \"constituție\": Biblia!. Un singur \"suveran\": Dumnezeu! Restul sunt amănunte! Cine suntem noi, ca să judecăm? Putem trage doar învățaminte! Putem doar consemna! Întâiul patriarh L-a amestecat pe Dumnezeu în politică, așa cum îL amestecă și alții, astăzi, așa cum a fost amestecat mereu, de la apariția creștinismului, de la apariția bisericii- ca instituție. Mireni suntem cu toții, clerici și laici, tributari slăbiciunilor de muritori. În afara mărturisirii lui Dumnezeu, întrupat în mântuitorul Iisus Christos, orice altceva este Păcat! Biserica lui Dumnezeu, din care facem parte- prin botez, nu se subordonează nimănui, în afara Domnului! Cei care mărturisec Evanghelia n-au nici o scuză! Nici noi. Nu există \"nuanțe\"! \"The rest is silence!\"- W.S.
Pe textul:
„„Schimbarea la față” a Patriarhilor…" de Ghinea Nouras Cristian
Recomandat0 suflu
ContextSorine, așa e! Mi-a spus cineva că și \"Paraziții\" au într-un text al lor poanta asta. Cred că și mie memoria reziduală mi-a jucat un renghi. Măcar nu m-am mai \"aprins\" ca pe vremuri, după cum ai putut observa. Asta e. Rămânem cu variantele, inspirate din umorul popular. Cu prietenie,
Pe textul:
„Paradox" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextAndrei, atent, sensibil, poet- ca de obicei. Mulțumesc pentru trecere și semn! Cu prețuire,
Pe textul:
„portret sub flori albastre" de Ioan Jorz
0 suflu
ContextVersul doi, la epigrama publicată în \"Apostrof\", se ca citi: \"Se roagă mulți, și nu-ntr-o doară\".
P.S.2 Indicat ar fi să ștergi textul.
P.S.2 Indicat ar fi să ștergi textul.
Pe textul:
„Paradox" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextSorine, o epigramă asemănătoare ți-am trimis pentru \"Antologia de epigrame\". Nu apare acolo, dar e mai veche și am publicat-o în revista \"Apostrof\", anul V, nr.5, septembrie, 2007. Este posibil ca memoria reziduală să-ți fi jucat feste, în ceea ce privește poanta. Nu e nici o supărare, se mai întâmplă și la case mai mari. Iată epigrama, așa cum ți-am trimis-o și varianta care apare în revista \"Apostrof\":
Paradox ortodox
La „Maica Precistă”, la „Crai”,
Se roagă mulți, și nu-ntr-o doară,
Că vor să ajungă toți în Rai,
De s-ar putea… Fără să moară!
Paradox ortodox
La Maica Precistă, la Crai,
Se roagă mulți, și nu-tr-o doară,
Vor să ajungă toți în Rai
Dar nimeni nu vrea ca să moară!
P.S. Este și unul dintre motivele ce mă determină să nu postez epigrame mai noi, ci doar din cele ce au mai fost publicate în reviste. Am făcut o singură excepție, cu \"Unui coleg de Atelier\"- pentru că era doar contextuală, în afara site-ului neînsemnând nimic.
Paradox ortodox
La „Maica Precistă”, la „Crai”,
Se roagă mulți, și nu-ntr-o doară,
Că vor să ajungă toți în Rai,
De s-ar putea… Fără să moară!
Paradox ortodox
La Maica Precistă, la Crai,
Se roagă mulți, și nu-tr-o doară,
Vor să ajungă toți în Rai
Dar nimeni nu vrea ca să moară!
P.S. Este și unul dintre motivele ce mă determină să nu postez epigrame mai noi, ci doar din cele ce au mai fost publicate în reviste. Am făcut o singură excepție, cu \"Unui coleg de Atelier\"- pentru că era doar contextuală, în afara site-ului neînsemnând nimic.
Pe textul:
„Paradox" de Sorin Olariu
0 suflu
ContextAm remarcat ritmul de curgere al poemului, imprimat de rima accidentală, și acea întoarcere la copilărie, cu nostalgie dar fără inocență, unul dintre lait-motivele poeziilor tale. Este de corectat \"flaore-de-colț\". Reproșabil este faptul că postezi, la o distanță atât de scurtă în timp, două poezii remarcabile, nelăsând timp cititorului să păstreze momentul de poezie ceva mai multă vreme. Cu prețuire,
Pe textul:
„convorbire cu taxă inversă cu o floare-de-colț" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextȘtefan, mi-a plăcut poemul și mim-ul, ce subliniază mimesis-ul zilelor, parcă pentru a introduce versurile: \"în ultimul timp parcă sunt mutat de o macara/
dintr-o zi în alta\", versuri ce susțin întreaga construcție. Cu amiciție,
dintr-o zi în alta\", versuri ce susțin întreaga construcție. Cu amiciție,
Pe textul:
„mă asculți?" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextAdina Ungur, asemenea tabere de literatură au o anumită tradiție și sunt organizate ca niște întâlniri de lucru între scriitori, pe parcursul mai multor zile. Cu seri de poezie, dezbateri, lansări de carte și reviste de literatură, prezentări de edituri, întâlniri cu publicul amator de literatură, excursii. Cum, de obicei, organizatorii suportă costurile cu masa și cazarea, unii chiar și transportul, ei fac și invitațiile. Aici, ca și la festivalurile de epigramă, este vorba de puțină reciprocitate, puțină notorietate, puțină recunoaștere, puțină recunoștință din partea lor, (dacă le-ai publicat creațiile sau ai scris despre cărțile lor), etc. Nu este nimic pe sub mână, dar nici peste mână. Banii provenind din fonduri locale și sponsorizări, Uniunea n-are nici o treabă, în general. Sper că am reușit să răspund întrebărilor? Cu simpatie,
Pe textul:
„Literatura pe hârtie" de Ioan Jorz
0 suflu
ContextNu-ți mulțumesc atât pentru steluță, cât pentru comentariu și pentru modul cum ai reușit să te apropii de poem. Am simțit că l-ai simțit. Din acest fluier crăpat am să-ți cânt un poem, scris la o fotografie a ta, (postată într-un \"subsol\" de poezie), așa cum am promis. Urmează să îl postez. Cu prețuire și prietenie,
P.S.Despre tabără am să-ți răspund în pagina respectivă.
Anni- Lorei, mulțumesc pentru gânduri și apreciere. Înseamnă mult! Cu prietenie,
P.S.Despre tabără am să-ți răspund în pagina respectivă.
Anni- Lorei, mulțumesc pentru gânduri și apreciere. Înseamnă mult! Cu prietenie,
Pe textul:
„fluier crăpat" de Ioan Jorz
0 suflu
ContextCristian Ghinea, interesant articolul. Până la urmă nu moartea, ci îndreptarea păcătosului se dorește. Mă bucur că, în subsidiar, se poate observa importanța economică și politică a \"cetății culturale\" care era Caransebeșul, în acea vreme și dintotdeauna. Cu salutări prietenești,
Pe textul:
„„Schimbarea la față” a Patriarhilor…" de Ghinea Nouras Cristian
Recomandat0 suflu
ContextTitlul este grozav și, cum rareori se întâmplă, este în sine un poem. Este inutil să mai spun că mi-a plăcut poezia, în întregime, orice alte cuvinte părându-mi-se de prisos. Da, este poezie! Cu prețuire,
Pe textul:
„cerul peste mare cu pescarul în gheare" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextLema este vagă, induce un truism: caș-ca-val- nu poate fi spălat cu detergent, de pildă! Axioma este foarte interesantă, are forță de a sugera hemografierea, alta decât cea nichitastănesciană, având ca exponent determinanți în limbajul poetic subînțeles. \"Demonstrația sumară\" susține și explică axioma, la modul fericit. Exceptând lema, mi-a plăcut această hemoglifă. Cu amiciție,
Pe textul:
„Cuvinte inventate. Hemoglife" de Luminita Suse
0 suflu
ContextInteresant articolul. Interesant este și ce spune Virgil Diaconu, în citatele selectate de d-voastră. Are/aveți dreptate, doar că și \"Cafeneaua literară\", din câte am putut noi observa, a mai publicat/promovat autori aflați sub \"canonul generaționist\". Critica literară, atâta câtă a mai rămas onestă, care doar inventariază taxonomic toată această \"vânzoleală\" de la periferia conceptului, n-a validat mai nimic din acest \"ariergardism\" post-post-modern, dar nici n-a infirmat/invalidat, din păcate, ceva. Or, tocmai această poziționare neutră/contemplativă încurajează critica \"de casă\", de editură, să promoveze pe acei autori de care ne vorbește dl. Virgil Diaconu, autori insistenți și inventivi, care au știut să creeze \"agitație mediatică\" în jurul lor. Ar mai fi și modelul \"Humanitas\". Ar mai fi și \"lectorul mediocru\" de care ne vorbește dl.Diaconu, într-o anchetă literară realizată de confratele nostru Petruț Pârvescu. Mai sunt, desigur, și altele... Felicitări, pentru cele scrise! Cu prețuire,
Pe textul:
„Destinul poeziei moderne" de Valeria Manta Taicutu
Recomandat0 suflu
Context