convorbire cu taxă inversă cu o floare-de-colț

spuneau odată domniile voastre că asta ar însemna floarea-de-colț.

tare de tot expresia \"a te durea în așchii\"

finalul îi mâhnitor.
leopoldinum alpinum nostalgicum :D

plăcut textu\' aista cu parfum vechi.

vă salutăm!

Cred ca pot sa va sugerez eu o pista: muntele, devenit, s-a ascuns, cu tot cu floarea lui de colt, in sticla. Una mica, insa, de \"parfum vechi\", cum zice Ionela. Fiindca asa se pastreaza esentele tari. O singura problema am: mi-e teama ca nu cumva pietrele inghitite \"prin talpa, pe maidan\" sa sparga sticla si sa pierdem esenta... Nu tocmai acum, cand, in sfarsit, miroase a poezie.

Am remarcat ritmul de curgere al poemului, imprimat de rima accidentală, și acea întoarcere la copilărie, cu nostalgie dar fără inocență, unul dintre lait-motivele poeziilor tale. Este de corectat \"flaore-de-colț\". Reproșabil este faptul că postezi, la o distanță atât de scurtă în timp, două poezii remarcabile, nelăsând timp cititorului să păstreze momentul de poezie ceva mai multă vreme. Cu prețuire,

Ionela: armonia înseamnă atât îmblânzire, cât și neîmblânzire; îmblânzirea, calitativ vorbind, ar trebui (într-un astfel de context) să fie o caracteristică a viului; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvântul întru aducere-aminte.

Sorina: aroma acestui tip de esență (poetică) mai puternic răzbate de sub pământ; mulțumesc pentru prezență și pentru semn.

Ioan: îți dau din nou dreptate: poezie nerăbdare înseamnă; și nici nu s-ar putea altfel; acela care poate este sau prozator sau mort; cu reciprocitate.