IJIoan Jorz
Verificat@ioan-jorz
Caransebes
„Tot înainte!... Că înapoi e podul rupt !”
- născut în 02.02.1960, municipiul Caransebeș, jud. Caraș-Severin - debut literar, cu poezie, în revista "Flacăra", 1979, concomitent și în revista "Jurnal",(Caransebeș) - membru al Uniunii Epigramiștilor din România - membru fondator al Asociației Internaționale a Scriitorilor în Subdialect - redactor-șef adj. la revista de umor "Apostrof", Caransebeș - redactor-șef…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
O deplasare atât de lungă(Caransebeș-București, și retur) pentru o întâlnire de cenaclu îmi este \"peste mână\". Ar fi de discutat, în primăvară-vară, organizarea unei tabere de literatură Agonia, pe parcursul a trei-patru zile, într-o locație potrivită, unde cei care vor dori să participe ar urma să-și achite cheltuielile de deplasare, masă și cazare. Plata în avans. E o idee! Cu stimă,
Pe textul:
„Cenaclu Agonia - Înapoi la vechile deprinderi" de Radu Herinean
0 suflu
ContextCarmen Manuela, superb poemul! Titlul, pe măsură! O \"exorcizare\" incompletă - prin ușița lăsată deschisă, în finalul poemului, de parcă tratezi o boală de care nu vrei să te vindeci. El este prizonierul, chiar și așa - în detenția versului, nu tu. Aș aprinde o stea, așa, să-ți lumineze poemul în care, jumătate femeie, jumătate toamnă, ai întemnițat iubirea. Cu prețuire,
Pe textul:
„Jumătate femeie, jumătate toamnă" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextTextul este mediocru spre jalnic. Dacă nu este vorba de precipitare, \"ante portas\", gâfâitul este după, nu înainte și, oricum am coti-o, tot o vulgaritate, tembelă și gratuită, rămâne. Finalul este banal și inept. Victore, tu poți mai mult. De ce te vei fi cantonând în preajma textierilor, adică a celor cu un text pe zi - fie ce-o fi? E vreo întrecere de plan cincinal ce-mi scapă? Sănătate!
Pe textul:
„dinspre ea" de Victor Potra
0 suflu
Context\"Urăsc poeții... să se știe\",
Chiar dacă sunt făpturi cerești;
Din fericire, pe-Agonie,
Nu ai pe cine să urăști!
Chiar dacă sunt făpturi cerești;
Din fericire, pe-Agonie,
Nu ai pe cine să urăști!
Pe textul:
„Ion Laurențiu: \"îmi urăsc poeții\"" de Ion Diviza
0 suflu
ContextAdriana Lisandru, remarc această doină, rotundă și brumată ca un bob de strugure, pentru limpezimea versului, limpezime ce refuză echivocul și ambiguitatea, pentru ritm și pentru următoarele patru versuri:
mai adastă ceas de-o ploaie
să-mi torc liniștea-n odaie
mai rămâi preț de-un avânt
să-ți țes haină din cuvânt
Cu amiciție,
mai adastă ceas de-o ploaie
să-mi torc liniștea-n odaie
mai rămâi preț de-un avânt
să-ți țes haină din cuvânt
Cu amiciție,
Pe textul:
„Doină brumărie" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextLiviu Ioan, remarc textul pentru concizia și claritatea ideii, pentru că l-ai dus în cosmos, pentru că totul este în expansiune. Mi-a plăcut și gradația evanescenței. Cu prietenie,
Pe textul:
„Temeri" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextSilvia G, ai mai descoperit un text, se pare, care să-ți și placă. Mulțumesc pentru aprecieri și ruguri de frunzare să-ți lumineze cerul de toamnă! Cu prietenie,
Pe textul:
„Cântec de-ntomnare" de Ioan Jorz
0 suflu
ContextMaria, mă bucură că te-ai întomnat în pagina mea, că ți-a plăcut poemul și ai lăsat o frunză arsă de brumă - ca semn al trecerii prin anotimp. Te aștept să revii! Cu prietenie,
Pe textul:
„Cântec de-ntomnare" de Ioan Jorz
0 suflu
ContextPoate \"Biserică din sat\" scris cu inițială majusculă, poate rimele accidentale din finalul textului - inducând senzația de melanj, țin această poezie în \"Atelier\". Textul ar trebui revăzut de autoare. Este de lucrat pe el. Colegial,
Pe textul:
„Chemarea…" de Ionescu Alina
De îmbunătățit0 suflu
ContextEi, Dan Mihuț, ne uimești cu acest text. Este poezia unei granițe dintre noapte și dimineață, dintre nesomnul nopții și somnul trezirii, ca o \"mahmureală\" a ființei - care nu știe ce alteritate să aleagă, conștientă de existența unei crize. De data aceasta titlul este bine ales, sugerând acel somn în stare febrilă, când(foarte plastică și veridică imaginea) \"scanezi, duci documente în somn\". Un poem bine scris, mult, mult peste altele - spunem noi. Toate cele bune!
Pe textul:
„scanez, duc documente în somn" de dan mihuț
0 suflu
ContextCorina Gina, \"un hău căscat\" ajunge, \"fără fund\" este, deja, o redundanță. Textul are un ușor caracter confesiv, mărturisind o stare și o etapă existențială, un nou punct \"zero\" - de care avem, uneori, atâta nevoie. Cu amiciție,
Pe textul:
„Deja Vu" de Corina Gina Papouis
0 suflu
ContextUn \"flash-back\", un plonjon în trecut pentru a readuce în memorie imagini de început, ale inocenței. \"Cocardierii\" sunt un reper istoric - ce sugerează o dinamică a post-modernității, față de care, în încremenirea sa, decorul pare ancestral și maiestos - rupt din dimensiunea copilăriei, la care ne întoarcem mereu, pentru a regăsi inocența pierdută. Finalul sugerează și o \"ars poetica\": copil de suflet hârtiei \"de mult ce ard mă voi stinge/ eliberând sura de ape a locului gol\". Ar mai fi de lucrat la cel de-al doilea vers. Nu-mi sună bine. Cu prietenie,
Pe textul:
„chartija na rucăr" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextEla Victoria, acest text îmi pare a fi o exuvie, o scuturare de învelișuri semantice, o conștientizare a stadiului de crisalidă. Poate a venit vremea să depășești acea egocentricitate din poezia ta, să renunți la auto-psihanaliză, ce-mi pare a sufoca discursul liric. Senzația pe care o am, după lectura celor mai recente postări, este că te re-povestești - prizonieră într-un nod gordian. Cu prețuire,
Pe textul:
„le primești în tine, le hrănești dincolo de absurd" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextHogiu Adrian, te rog recitește-ți textul și fă-mă, și pe mine, să înțeleg unde e poezia! Chestia aia cu orbul, care știe ce e lumina, este caragielească(v.\"așa cum orbul iubește lumina\"), \"la mișto\" - pentru profani. Tu propui, doar, un exerciți de imaginație. Este mult prea puțin!
Pe textul:
„***" de Hogiu Adrian
0 suflu
ContextCarmen Nicoară, Seutoniu ar fi spus, despre Cezar, că la trecerea Rubiconului, acesta ar fi exclamat: \"Zarurile au fos aruncate!\" De aici, la Panait Istrati, la șarpele edenic și ispititor - cu limba despicată, e un lung drum, semasiologic. Din \"siroco\" - vânt uscat, nu pot să cadă, chira-chiraline lacrimi. Atenție la logică! Dăm cu zarul la perete? Sănătate!
Pe textul:
„alea jacta est" de carmen nicoara
0 suflu
ContextPantea, în \"Radiografii 2\", îi recunoaștea lui Păunescu, meritul de a fi coborât poezia în stradă. Eu, mai modest, îi recunosc, lui Firică, meritul de a fi coborât limbajul poetic în stradă. Măcar pentru versul de final: \"ceva mă face să nu-ți spun niciun lucru în plus\", unde \"nu-ți spun niciun\" este o încununare a logicii, neformalizate cu dubla negație: nu-ți spun nimic - nu-ți spun ceva! Îți spun nimic...
Pe textul:
„..." de Adrian Firica
0 suflu
ContextVictor, întrebarea-i inutilă! Așa e! Chiar autorul mi-a răspuns, în alt loc, reproșându-mi parul - în locul floretei. Precizez, pentru ambii-amândoi, că nu consider poezie un text, care inventează, schizofrenic, pre-text-ul. Am să scriu un poem, mă rog - un text, poetic, pe orice propoziție, literară, care mi se propune. E o chestiune de exercițiu, nu de scriere a unei poezii! Asta era ideea principală, nu \"spargerea\" semințelor de floare, pe peronul unei gări!
Pe textul:
„Talie de viespe" de Cornel Ghica
0 suflu
ContextDisocierea, schizofrenică, de realitate - prin utilizarea condiționalului ca pre-text/introducere, conduce la eșuarea scrierii în lamentabilul construcției, forțat poetice. Enunțul devine un fel de reducere la absurd - ce induce un elan hei-rup-ist de purcedere la \"compunerea\" unui text literar: \"ce-ar fi dacă/o mână ieșită din cadru\". De aici se poate scrie orice, chiar și un text mai puțin banal/artificial decât cel postat aici. Sănătate!
Pe textul:
„Talie de viespe" de Cornel Ghica
0 suflu
ContextVictor, interesantă proza ta-monolog. Are o componentă socială, pe care o dezvolți unilateral - cu sentimentul că ai reușit să epuizezi tema bunului samaritean, post-modern. Între a se trezi ceva/cineva și a se scula, fie și târziu, este o chestiune de nuanță. De preferat evitarea unor astfel de ambiguități!
Pe textul:
„Cerșetorul meu personal" de Victor Potra
0 suflu
ContextCorina Gina, interesant ar fi de aflat ce resorturi interioare te-au condus la un text cu domnițe, castele, basmul cu bobul de mazăre etc. Ar fi un răspuns în cea de-a treia strofă... Mi-a produs impresia unui joc, a unei glosări pe o temă apărută din neant. You are not a princess! Oare? Cu amiciție,
Pe textul:
„I am no princess" de Corina Gina Papouis
0 suflu
Context