alea jacta est

Carmen Nicoară, Seutoniu ar fi spus, despre Cezar, că la trecerea Rubiconului, acesta ar fi exclamat: \"Zarurile au fos aruncate!\" De aici, la Panait Istrati, la șarpele edenic și ispititor - cu limba despicată, e un lung drum, semasiologic. Din \"siroco\" - vânt uscat, nu pot să cadă, chira-chiraline lacrimi. Atenție la logică! Dăm cu zarul la perete? Sănătate!

\"zarurile au fost aruncate\"se aude și la casino, nu doar la suetonius (de seutoniu n-am auzit)
drumul semantic al șarpelui începe de la ispită nu de la istrati,
iar evident! siroccoul nu aduce ploaie, dar lăuzia și stereotipia duc cu gândul la uscăciune
să traduc mai pe înțelesul dvs:
în ziua în care a apărut dragostea (a ispitirii) s-a dus un război halucinant și imaginar (opiu și absint) s-a acceptat ispita (ziua șarpelui) hazardul și cuvintele mai apoi (stihuri și jocuri de noroc),extirpă orice urmă de alte pasiuni (păpuși și dumnezei en vogue) pănă la vlagă (ultimul vers) și nu se mai poate schimba nimic căci \"les jeux sont faits\"(titlul)
să-mi fie cu iertare! dacă zarurile nu v-au atins istoria romei sau istoria literară, uneori mai există și metafore...

daca n-ai aflat inca, doar metaforele d-lui Jorz sunt infailibile :). Iar atunci cand i se raspunde cu aceeasi moneda dansul scoate la iveala reversul medaliei pe care-o arunca tunci cand comenteaza. iata o replica edificatoare adresata mie: \" Dacă luăm ad-literam cuvintele unei poezii n-ajungem nicăieri, pentru că: \"S-o fi scriind matematica cu cifre, dar poezia nu se scrie cu cuvinte! Cucurigu gagu!\" Am citat, din memorie, pe autorul \"Necuvitelor\", Nichita Stănescu. \"

Revenind, suprasaturezi de simboluri/trimiteri poezia, incepand si continuand cu titlul; bine, avand in vedere varianta lipsita de aportul video, doar redarea scriptica.

Astfel, bula de prospetime ramane inchisa, chiar inaintea ultimului vers:

între stihuri și jocuri de noroc,
limba ta despicată
taie capete de păpuși
și incendiază dumnezei en vogue în placentele ofidienilor mei.

nu știam... dar încep să mă amuz copios văzând cum unii scot cornițele, parii sau floretele la iveală pentru a instaura ordinea lor personală.
ei, așa mai învață omul...
apropo de matematica lui nichita:
\"noi știm că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu știm cât face.
știm că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu știm cât
face
știm, noi știm că opt
împărțit la opt fac unu,
dar un munte împărțit la o capra
nu știm cât face.
știm că unu plus unu fac doi
dar eu și cu tine,
nu știm, vai, nu știm cât facem.\" (măreția frigului)
revenind la text, ai dreptate, am exagerat în simboluri și imagini care îngreunează liricitatea.
textul face parte dintr-o serie de poeme vizuale, unde accentul cade pe embleme și refracție și care fără aportul video își pierd din valoare (ar fi trebuit să-l încadrez la personale, de fapt)
cu mulțumiri pentru trecere și comm,
cn

Recunosc, nu e usor sa faci fata la descifrarea unei astfel de productii, e ca si cum ai participa in direct la Apocalipsa, dar merita efortul, mie personal cred ca mi-a produs, in sfarsit, a doua circumvolutiune. La mai multe, multumesc. Domnul sa te aiba-n fraza!

bine că merită și apocalipsa un efort..
dar explică-mi și mie cum e să-ți producă un text o circumvoluțiune că nu sunt inițiată în astfel de practici;
mulțumesc de trecere, de apreciere și de comm
amical,
cn

E simplu, Carmen, e atunci cind ceva te ajuta sa castigi intelepciune. Nu pricepere, nu inteligenta, nu viclenie. De ce oare toti vor sa-si vada copii destepti, inteligenti, priceputi, vicleni, dar nimeni nu vrea sa-si vada copilul INTELEPT? Fiindca ar putea judeca lumea? Si totodata si pe ei?
Bine ca mai e si iubirea, care ne opreste. Sarpele stia el ce stia. Ce stim si noi!Imi plac aripile tale ascutite. Dar nu taia tot cerul cu ele.
Ne mai citim .Pa!