Ioan Jorz

Elena M, poți constata:

Epigramiști, cu expertiză -
Că tot fu vorba de \"Salvare\",
Ne-au dovedit, și prin clasare,
Că epigrama e în criză.

sau, poți concluziona:

Epigramiști, cu expertiză,
Ne-au dovedit, și prin clasare,
Că epigrama e în criză...
Că tot fu vorba de \"Salvare\"!

Cu stimă și amiciție,

Un poet(poetă) pe care am mizat, având sentimentul că merg la câștig sigur, este(a fost) Adina Ungur. Mă bucur, nespus, pentru această apariție a ei, editorială, felicitând-o - din toată inima! O sensibilitate aparte, \"nefracturată\", frustă și generatoare de metaforă, o fluiditate a discursului liric - cum numai apele adânci o pot avea, dar și modernitatea, ponderată și evidentă, situează poezia sa în secolul XXI, firesc. Adina Ungur erupe și arde ca o magmă! Lirica feminină, românească, se întregește cu acest volum de versuri. Să ne bucurăm, așadar! Felicitări, Marinei Nicolaev, pentru articol! Cu prețuire,

Atunci când te vor pune-n groapă,
Cum nu e greu de presupus,
Că o fi popă, c-o fi papă,
Te-or pune... doar cu fundu-n sus!

Eu l-am iubit enorm, încât
I-a fost iubirea mea, povară
Și nu se chinuia atât,
Dar, n-a vrut, dracului, să moară!
(Atropa Belladona - în timpul liber prozatoare)

L-a chinuit iubirea. Ba,
I-ar fi produs și o nevroză,
De-aceea prind a te-ntreba:
Ce ce n-ai încercat cu-o proză?!

Vasile Munteanu, nu știu dacă metatextul se poate decela din textele tale. N-am observat teoretizări de tip optzecist, metatextuale. În schimb subtextul și contextualizarea sunt prezențe permanente, dar modernitate și post-modernitatea par a le include în scrierea multora. Intertextul, da, pentru că el este construit(la tine) pe prozaizarea limbajului poetic, pe urbanizarea sa. Am mai comentat despre prezența citadinului(elemente ale acestuia) în poezia ta. Te-aș putea defini ca un poet, prizonier al cetății, inventând mitografii moderne - pentru că și fantastizarea discursului poetic îți este caracteristică. Mi-a plăcut poemul. Deschide planuri de lectură, interesante. Cu amiciție,

Nicolae Bunduri, clar și concis - ca de obicei. Exemplele(era să spun modelele) sunt bine alese și convingătoare. Cam asta ar fi tot ce este de trebuință pentru a purcede la scrierea unei epigrame. Poanta ți-o dă Cel de Sus, cum bine spui. M-ar bucura dacă, la fel de clar și concis, ți-ai face timp pentru a scrie despre \"duel epigramatic\" și \"replică\". Am încercat și eu, în unele comentarii, să explic câte ceva din problema respectivă, dar, pare-se, nu am fost foarte convingător. La experiența pe care o ai în domeniu, cred că vei reuși să limpezești apele. Te salut și te asigur de toată stima mea,

Ioane, ceva asemănător am postat și eu, la venirea pe Agonia, neînțelegând mecanismele \"purgatoriului\" care era \"Atelierul\". Nici astăzi nu le înțeleg, dar e altceva. Perioada petrecută acolo a fost foarte scurtă, dar frustrantă - pentru cineva care, până atunci, nu a luat decât premiul întâi. Epigrama a apărut în pagină și a avut, chiar, un comentariu. Iată textul:

Unui coleg de \"Atelier\"

Plătesc, colega, ca și tine,
Al consacrării jalnic cost:
De-am scris odată foarte bine,
Aici e sigur că scriu prost!

Maestre George Pașa, ai salvat, advocățește, lipsa de logică a începutului de text. Felicitări! Știam că logica este de două feluri: dialectică și feminină. Decelez, însă, și una \"pașadină\". \"Vădit\"-ul acela îi era atribuit ei, chelneriței, nu orbului. Rămân la părerea ce am exprimat-o, asta și pentru nota pe care am primit-o de la autor/prozator. Cu amiciție,

Așa o fi, precum spui! Dar dacă e trăire, nu merită și ea, sărmana, o abordare mai poetică, mai îngrijită, mai lipsită de prozaism? Asta reproșam textului, aspectul prozos, de balivernă! Ar mai fi și ilogicul: \"orbul ăsta se uită fix la mine\" - pentru care te-am notat cu \"insuficient\". Fără supărare,

George Asztalos, o proză scurtă, foarte, ale cărei cuvinte le-ai dispus sub formă de cârnat, doar, doar, va semăna a poezie. Nu că ar fi slabă - finalul, deși străveziu și oarecum previzibil, o salvează din ghearelel puerilului, dar nici nu \"rupe gura târgului\"! Cu amiciție,

Dragii noștri, Ion Ruse și Ioan Petru Gârda, bucuros să vă am vizitatori și comentatori, la mine-n pagină. Vă salut și vă urez ani mulți și norocoși! Să aveți inspirație(urmată - evident, de expirație) în anul ce a început! Cu amiciție,

Elena, lipsindu-mi \"didacticismul\" - dar rămânându-mi exigența epigramistului, ți-aș propune următoarea variantă, corectă, a replicii - respectând prozodia:

Critica, în versuri, pare
Că mi-ar prinde foarte bine,
Profitând de provocare
C-un epigramist... ca tine!

Cu stimă,
Ioan J

P.S. Dacă un maestru, al epigramei, îți dă o replică, înseamnă că nu e de aruncat varianta originară!

Deși poanta este grosieră, nu-i lipsește umorul. Prozodia, însă, nu este la fel. Este grosieră - da-i lipsește umorul, adică este jalnică. Ar mai fi de lucrat, pentru rezolvarea măsurii și a ritmului. Toate cele bune!

Pedofilul de Costică
Este clar că scuze are:
De era mireasa mică...
N-avea cum să fie mare!

Ai cam lipsit din arenă, uico! Ai trecut/ieșit din criză? Te salută \"Ceacea Ion\"!

Da, Tania, frumosul nostru Teiuș - unde frunzele care cad murmură poeme despre \"răspântii și destinații îndepărtate\" și pentru tine, pentru ziua când destinul îți va dărui ziua de întoarcere acasă. Mulțumesc, pentru sensibilele gânduri ce le-ai avut în preajma poemului meu! Cu prietenie,

P.S. Parcă te-am zărit, în septembrie, la \"Serbările cetății\", cumpărând, ce altceva decât flori... de mină.
P.P.S. Scuze, pentru întârzierea cu care răspund - dar nu mi-a fost notificat comentariul tău, cum sunt uzanțele pe Agonia!

Mirela Lungu, un sonet din seria celor de iubire - din care am mai citit și comentat, care, deși \"încorsetat\" de forma fixă, are acea modernitate ce-l actualizează, îl aliniază contemporaneității, ferindu-l de desuetitudine, prin tema expusă. Cu amiciție,

Dragă Cornel, mulțumesc pentru comentariu. Sunt, oarecum, la curent cu cele scrise de Agopian. Îi împărtășesc unele opinii, altele i le dezaprob. Și el se mai lustruiește pe sine, ici și colo, dar are și dreptate. Părerea mea este că Nichita Stănescu, secătuit - la trecerea sa în veșnicie, de cât a scris și cât a dăruit, nu trebuie nici umanizat, nici dez-umanizat. Are o operă care să vorbească despre el. Îmi pare o idioțenie și demersul cultural, de tip L.Stăncescu, de a aduna toate textele sale \"apocrife\", toate petecele de hartie pe care a încropit poezele și dedicații, pentru a le publica. Dacă Poetul ar fi dorit lucrul acesta, dacă le-ar fi considerat valoroase, le-ar fi reținut el și le-ar fi publicat - că spațiu tipografic avea, la discreție. Cred că din opera unui așa de mare scriitor trebuie reținute doar antumele, acolo trebuie să se oprească orice proiect editorial. Restul înseamnă exploatare, \"stoarcere\", a imaginii și personalității dispărutului. Cu prietenie,

P.S. Mi s-a părut mai intimă și mai sincer dedicată Poetului, întâlnirea voastră de la Sibiu.

Teodor, ideea era că Nichita Stanescu(nu i-am spus niciodată Nichita) a rămas tânăr, ceilalți îmbătrânind, destrămându-se ca o ceață, ușor, ușor... Acesta a fost sentimentul meu, acolo. Adică, ia te uită ce mici, mici, mici, au devenit și ăștia, vorbind despre Poet! Unii l-au ajutat, alții l-au parazitat. Alții l-au plimbat prin cârciumi ca pe o haină de blană scumpă, spre a se lăuda cu cine umblă ei. Au mai apărut câteva zeci de mii, după moartea sa, pentru că tentația era mare, din gloria sa se mai puteau rupe bucățele. Trist, dar asta e literatura. Salutări amicale,

Pentru problema ta, minoră,
Eu,chiar, nu port la mine DEX-ul,
Mai bine caut o \"majoră\"
Să-mi amintească ce e sex-ul!

Aparținem, totuși, unor generații, oarecum, diferite, dar am crescut în același oraș. Sunt convins că odată cu întoarcerea la poezie - au trecut atâția ani de la auto-exilul tău, voi mai avea ocazia să te citesc. Am avut prilejul, recent, (am lansat, la Oțelu Roșu, cartea unui poet din exil), să frunzăresc o antologie de poezie, în care erai prezentă cu câteva poeme a căror gingășie am remarcat-o, așa cum am remarcat și cele două texte postate de tine. Cu bucuria regăsirii, sub zodia poeziei, a unei poete din Caransebeș,

Ioan Jorz

P.S.Cea de-a doua fotografie a fost edificatoare, Tani Ștefan(Grigorescu).