Când Europa-i pe banchiză, mă scoate moșu\' din criză

Deși poanta este grosieră, nu-i lipsește umorul. Prozodia, însă, nu este la fel. Este grosieră - da-i lipsește umorul, adică este jalnică. Ar mai fi de lucrat, pentru rezolvarea măsurii și a ritmului. Toate cele bune!

Critica-n versuri, se pare
mi-ar fi prins cu mult mai bine;
de-aș fi epigramist ca tine
aș profita de provocare.

Elena, lipsindu-mi \"didacticismul\" - dar rămânându-mi exigența epigramistului, ți-aș propune următoarea variantă, corectă, a replicii - respectând prozodia:

Critica, în versuri, pare
Că mi-ar prinde foarte bine,
Profitând de provocare
C-un epigramist... ca tine!

Cu stimă,
Ioan J

P.S. Dacă un maestru, al epigramei, îți dă o replică, înseamnă că nu e de aruncat varianta originară!

În prozodia mea grosieră,
Îți mai fac o întrebare:
cum aș face să fiu oare
epigramistă cu jartieră?

Cum epigrama-i pentru el o meserie,
Maestrul Jorz cu o vădită iritare
La ceas de noapte și în sfânta prozodie
Inițiază-acum pe Coana Mare.

La voi acasă este criză
Și sentimentul e presant,
Ca vă distrați pe o banchiză,
Cu biogaz ilariant.

Catrene cu umor nerod
Noi scriem intr-o agonie,
Cu iz de branza Homorod
si fara dram de prozodie.