Destăinuire

Știind că dragostea e chioară
Și gustul nu-i de discutat,
N-o să te-ntreb, a mia oară:
Și ăsta ți-a căzut la pat?

Calimero

Și ăsta ți-a căzut la pat?
Calimero


Nu l-am îngropat,
Lucru de mirare:
A căzut la pat,
Însă, în picioare!

A căzut la pat,
Însă, în picioare!
Belladona

Dacă zici că în picioare
Ți-a căzut, direct, la pat,
Fii atentă! Grijă mare!
Ãsta-i un motan versat.
Calimero

Cazul tău e-o \"floare rară\",
Ce-mi provoacă - zău! - uimire,
Când eu știu că mulți se-omoară
... Din iubire!

Mă bag in vorbă, hopa-țopa,
Ca un savant de la Sorbona,
Ai încercat numai Atropa
Și ai uitat de Belladona?

Ți-a juruit vorbe deșarte
- Până ce moartea ne-o desparte -
Căci a plecat cu o focoasă
Ce nu părea să aibă coasă.

Calimero

Fii atentă! Grijă mare!
Ãsta-i un motan versat.
Calimero

Am avut o bănuială,
Însă, m-am făcut că plouă
Și, desigur, cu iuțeală
Am și rupt motanu-n două!

Ești una dintre excepții, Carmen
(Ioan Toderascu)

Poate n-ai făcut totul
(Laurentiu Ghita )

Din iubire, știu, se moare
Și m-am chinuit, băieți,
Să nu iasă din tipare,
Dar… avea vreo nouă vieți!

Cred că va apărea de două ori:

Ți-a juruit vorbe deșarte
– Până ce moartea ne-o desparte –
Căci a plecat cu o frumoasă
Ce nu părea să aibă coasă.

Calimero

\"Dar...avea vreo nouă vieți!\"
(Atropa Beladona)

Nedumerire

Mă frământă o-ntrebare,
Și nu pot s-o mai amân:
Spune,-Atropa, de ce, oare,
L-ai luat așa...bătrân?

Cît de simplu ți se pare:
I-ai fost moșului stăpînă!
Ce-o să faci Atropa oare
Cînd vei fi și tu bătrînă?

Eu l-am iubit enorm, încât
I-a fost iubirea mea, povară
Și nu se chinuia atât,
Dar, n-a vrut, dracului, să moară!
(Atropa Belladona - în timpul liber prozatoare)

L-a chinuit iubirea. Ba,
I-ar fi produs și o nevroză,
De-aceea prind a te-ntreba:
Ce ce n-ai încercat cu-o proză?!

Iubitul nu citea deloc,
Și-i refuza Atropei cupa,
Dar totuși ea avu noroc
Să-i guste el odată supa.

Dragii mei, acum bag seamă,
Treaba merge ca pe roți!
Și, citindu-vă, mi-e teamă,
C-o să vă îngrop pe toți!

Vedem că nu ne prea jelești
Și n-ai s-aprinzi o lumânare;
Îngroapă-ne, dacă dorești...
Dar să ne chemi la comândare!

Atropa zice că vrea să ne îngroape pe toți:,


Atropa și-a găsit destinul
Vrea să ne-ngroape în puhoi
Dar,
N-ai reușit tu cu bătrînul
Cum o să reușești cu noi?

Ion Spânu

Dacă a fost așa iubire,
Și v-ați simțit atât de \"bine\",
În clipele de fericire
Jura că moare... după tine.