Ioan Jorz

[...] \"cu privirea aia caspică,/cu privirea aia arctică\" [...] am înțeles sensul, Marea Caspică = rece - de unde rezultă privire rece! \"privirea aia arctică\" ni se pare redundant! În rest, păpușile de tip \"matrioșka\" ni se par capabile a înghite/ascunde orice, inclusiv un loc comun, spațiu în care acest text (prin vocea autorului) ca un brotac - izolat într-o baltă - poate orăcăi orice!

[...] \"păpușă rusească/ veșnic gravidă cu tine\"[...] - element de inovație poetică, ce ne îmbogățește lexicul, obligându-l să accepte, pe lângă zoo-filie, geronto-filie, necro-filie etc. și termenul de păpușo-filie (matrioșko-filie, în accepția autorului) ca o expresie a împreunării cu ludicul, cu jocul și copilăria. De aici, încolo, textul devine unul imposibil de citit. Așa că mă rezum la cele citite. Bravos! Și dă-i înainte! Combați bine, monșer! Sănătate!

Ioan J

Un monolog/solilocviu de sorginte optzecită - și sunt nenumărate elementele ce ne îndreptățesc să categorisim astfel, textul - ceva mai îndrăzneț, mai up-gradat (au mai trecut niște ani, nu-i așa?) cu tendințele prozaizării de azi, când \"liricoidismul\" pare a sufoca proza și prozaizarea pare a sufoca liricul. Din nefericire, autorul insistă să etaleze întreaga \"recuzită\" post-optzecistă (\"recuzită\" interzisă \"optzeciștilor\" - nu pe motiv de cenzură, cât pe motiv de decență, dacă tot publicau în S.L.A.S.T, revistă a U.T.C-ului) unde sex-ul, neurolepticele, drogurile, alcoolul, depresia etc. au devenit etichete ale succesului poetic, facil. În fine, deși foarte încâlcit, textul acesta poate fi citit, are o logică interioară (chiar dacă este una de felul un text/zi) întortocheată, dar care reușește să coaguleze, să \"lianteze\" elemente ale poeticului, ce par că au luat-o razna, într-o construcție, nu foarte stabilă (eufemistic, i-am putea spune sprințară) a textului, echilibrul acestuia (al textului) fiind unul precar. Mai citim. Cu urări de sănătate,

Ioan J

Desigur că acest text nu poate fi tratat decât în cadrul proiectului \"păcala făgețelului\" - separat neînsemnând nimic. Cu acest portret (ca într-un fel de puzzle, unde fiecare piesă adăugată conturează imaginea) păcala începe a se umple și cu \"figuri\" colorate - printr-un travelling de apropiere, de aducere în prim-plan a personajelor (comune oricărei așezări rurale) scena acestora fiind ulița principală. Așteptăm continuarea proiectului! Cu amiciție,

Ioan J

Petru Miloș, găsesc interesante aceste file de jurnal. Mi-ai readus în memorie anii \'80, când am jucat și eu, fără a avea clasificare (în câteva turnee open și în Cupa României) și fără a aspira la șahul de performanță. Erau unii, cum se întâmplă și la epigramă, care cheltuiau bani pentru a-și îmbunătăți coeficientul Elo și a-și îndeplini norma. Ar fi interesant de povestit și despre chestii dintr-acestea. Au fost șahiști buni, care câștigau bani din treaba asta, lăsându-se bătuți de cei dispuși să plătească. Mai ales în turneele CM. Cu amiciție,

Ioan J

P.S.

Cunoscutul epigramist, Gheorghe Leu - Brăila, pe care l-am cunoscut la diverse festivaluri consacrate epigramei, este și un bun șahist. Am pe undeva, prin bibliotecă, o carte de epigrame de-a domniei sale, unde a publicat și probleme de șah, proprii.
Șah (la trei zile, mutarea, sau mai multe) se mai joacă și pe Internet, pe Chess.com - de pildă, care este unul dintre cele mai importante site-uri de șah din lume, unde joc și eu, de ceva vreme, în echipa României și a Europei. Nu-mi plac blitz-urile, deși am mai jucat, pentru amuzament.

Nelu Gârda, nici prin gând nu-mi trece să descurajez pe cineva, cu atât mai puțin pe tine. Doar că eu nu cred în haiku-ul scris în alte limbi decât cea japoneză, care este total diferită de limbile indo-europene. Fonetica și sintaxa limbii japoneze, pare-se, permite să se exprime - în 17 silabe - mult mai mult decât permite româna, să zicem. La ei, știu eu, până și situația socială, sexul vorbitorului, statutul social etc. conferă sensuri, nuanțe diferite aceluiași cuvânt, multe dintre cuvinte fiind și monosilabice. Aceste probleme le-am discutat și cu Ioan (Puiu) Marinescu, de la voi, de la \"Satiricon\" - care era, pe-atunci, vicepreședintele Societății Române de Haiku, mă rog, ceva asemănător - nu pentru a-l descuraja, ci pentru a lămuri unele lucruri. Îți doresc succes, dacă vei mai dori să scrii haiku!

Ioan J

meditalie - meditație! Sorry!

Iarina, mă surprinzi și cu acest, nou, poem. Este diferit de cel pe care ți la-am comentat recent, diferit în sensul că sensibilitatea poetică este mai vizibilă, motiv care mă determină să cred că postezi într-o succesiune aleatorie. Mi-a plăcut și textul acesta, deși diferit de ce așteptam de la tine, ca o întoarcere la începuturi. Poate că, la mine, păpușile aruncate ar fi fost, doar, stricate, iar \"într-un fir de iarbă\" ar fi devenit \"într-o venă albastră... de sticlă, de lut, cu pereți de cuvinte etc.\"! Mi-a plăcut cântecul, deși chitara este \"prea în față\" - poate faci ceva și-o \"aliniezi\"! Ascultă și piesa de la http://www.youtube.com/watch?v=ZDWzq1nq8I4 sau, o variantă mai stilizată, înregistrată pe CD-ul \"Nu mai sunt eu\" - la adresa: http://www.didinacurea.ro/ piesa \"Chemare\" - pe versurile mele, cântată de o bună prietenă de-a mea, Didina Curea, asta ca să îți faci o idee! Cu amiciție,

Ioan J

\"Pământ nearat\" ar putea sugera existența unui kigo (primăvara, pământul este nearat) de n-ar fi contrazisă (sintagma) de cutele (adânci - este gratuit) de pe fruntea bunicului, calitatea de bunic, adică a treia generație, inducând ideea de iarnă, anotimp în care nu se ară nimic - cu excepția brazdei noi, de sub plug, a \"Plugușorului\" - caz în care textul ar fi lovit de \"clișeistică\" și desuetitudine! Prin urmare, nu cred că putem vorbi de un haiku, aici. Poate, doar, de un mini-poem, fără valențe literare, clar conturate. Aceasta este părerea mea, a unuia care consideră că prin natura noastră, agitată și excesiv sanguină, ne este improprie exprimarea prin haiku - specie literară care presupune meditalie și contemplație, dar, mai ales, detașare! Sănătate!

Ioan J

Liviu Nanu, îmi plac textele unde se vorbește de muncă la modul neangajat, fără patimă. Stahanov a fost una dintre paradigmele ideologiei neo-marxiste (v. întrecerea socialistă) preluată și de proletcultismul românesc (țării mai mult cărbune) dar și de originalul capitalism mioritic, unde lopata - zisă și \"inima lui Stalin\" - a fost înlocuită cu șmecheria de tip Ostap Bender. Am reușit, cu succes, ani buni, să fiu asistent la C.S (construcția socialismului) dar îmi este din ce în ce mai greu să fiu și asistent la C.C (construcția capitalismului) așa că \"sindromul Oblomov\" îmi apare ca a treia cale, atunci când lenea va fi considerată boală cronică, netratabilă. Între timp, \"Vițelul de aur\" a devenit bou, cu pașaport românesc și drept de vot.
Mi-a plăcut acestă \"personală\" - pentru că mi-au plăcut și Ilf și Petrov, mirându-mă foarte, la vremea respectivă, că o editură ca \"Univers\" le publică opera. Cu amiciție,

Ioan J

P.S. Vezi că sunt câteva \"scăpări din tastatură\"!

Da, un poem fără prea multe fasoane, care e frumos pentru că e frumos. Pe mine chiar m-a emoționat, mi-a trezit dorul de sobă și foc cu lemne. Preferatele mele:

\"sub lampa de petrol
foamea se deschidea uneori prea tare\"

Cu amiciție,
Ioan J

P.S. Aș fi vorbit despre metaforă și simbol de nu-mi era teamă că risipesc farmecul.

Una dintre limitele confesivității este auto-denunțul, recunoașterea vinovăției proprii.
În acest poem se poate vorbi despre un auto-denunț, cel al vinovăției de a exista ca om, a coștientizării vinovăției - simultan cu confesiunea. Finalul, care a plăcut multora, este încărcat de simboluri: fierul de călcat pentru netezire și îndreptare; biblia - pentru a căuta liniștea metafizică și lumânarea pentru a căuta omul, toate acestea pentru încercarea de auto-extragere dintr-un teratogen mundan.
Da, mi-a plăcut poemul. Are o candoare și o puritate pe care o poate da și sinceritatea confesiunii. Cu prietenie,

Ioan J

Sorin, și eu, tot amical,
Conced la cele ce ai spus:
Guvernul, cert, a fost redus,
Numeric... și apoi mintal!

Noroc chior

Cam ce-a mâncat, face dovadă,
Guvernu-acesta - de zevzeci,
Păi, altfel, cum putea să cadă,
De la un metru... și șaizeci?!

Sorin, bună și promptă epigrama ta! Cred (practic, sunt sigur) că a fost cea mai rapidă reacție, epigramatică, la căderea guvernului \"Boc 2\"! Felicitări!

Ioan J

Carmen-Manuela, pumnul acela, de nisip, m-a trimis într-un peisaj agrest, barbilian, unde lumina (lux naturae) dă tonuri de alb tristeții și, brusc, aceasta nu mai are culoarea gri-cenușiu.

Da, o poezie de dragoste - care salvează sentimentul de la căderea în desuetitudine, de la banalizarea la care este supus, prin atâtea texte mediocre. Asemenea poeme îl reanimează, la modul frumos, estetic, risipind acel scepticism că totul a fost spus, că e banal să mai scrii poeme de dragoste. Felicitări!

Ioan J

Variantă:
Vă spun cinstit, și cu temei,
Că am căutat o săptămână
Pân-am găsit \"Sex cu femei\" -
Acum nu o mai las din mână.

\"Acuma\" ține de oralitate, de o exprimare colocvială. În epigramă este de evitat limbajul stradal, pe cât se poate! Cred că și titlul ar trebui schimbat. De cele mai multe ori epigramiștii uzitează de următoarea formulă: La apariția/lansarea cărții \"Sex cu femei\" - autori Adrian Suciu și Ștefan Doru Dăncuș. Mi-a plăcut poanta, deși e licențioasă. Toate cele bune!

Ioan J

\"Semn de gripa cea porcină?\" - nu sună corect, românește! \"Gripa porcină\" - dacă ne referim la cea provocată de virusul H1N1, nu \"gripa cea porcină\" - unde articolul demonstrativ (adjectival) este în plus.
\"Cine-i tare-n medicină\" - sună a întrebare, formulat astfel. Versul ar trebui reformulat și pus, eventual, între paranteze. Între ghilimele ar trebui pus și adjectivul măgărească, adică tuse \"măgărească\" - forma populară pentru tusea convulsivă. Rescris, cu corecturile de rigoare, catrenul ar putea suna cam așa:

Pot ca să mă lămurească
(Cei ce-s tari/buni la medicină)
De e tusea \"măgărească\"
Semnul de gripă \"porcină\"?

Nu am înțeles poanta. Se găsește ea (poanta) în întrebarea, naivă, formulată în ultimele două versuri? Pentru că nu, tusea \"măgărească\" nu este semnul gripei \"porcine\"!

Ioan J

Ștefan Ciobanu, trebuie să locuiești într-un bloc, de locuințe, pentru a înțelege ce e cu adunările \"Comitetului de scară\" - convocate prin viu grai, cu ajutorul soneriilor de la ușile apartamentelor.
Proza e una scurtă, scurtissimă, cum ar trebui să fie cele aparținând genului. Întâmplarea, fără înfloriturile de rigoare, este aproape reală, iar chestia cu Agârbiceanu chiar că le-am spus-o! Câinele Jack este un maidanez frumos, alb cu negru, galben, maron și roșu, atât de inteligent încât până și astăzi l-am găsit preș, la intrare. Entuziasmul lui, de câine hingherit, dar niciodată prins, mă face să-mi spăl blugii - după fiecare întâlnire. Clișeistic este modul în care aceste asociații, denumite, generic - \"de propretari\" - înțeleg să abuzeze de timpul unuia ca mine. Sănătate!

Ioan J

Fi - literă grecească, asemănătoare lui zero barat, cu care se simbolizează diametrul. Este corect \"fii de partea îngerilor. fii o prismă. fii fericită.\" Ce ar putea fi greșit acolo ar fi punctul, când ar trebui semnul exclamării! Așa că, nu fi mai catolic decât papa! - unde fi nu mai simbolizează diametrul unei țevi.

Distih

Dându-i iubitei înghețată
El riscă să o facă lată!

Ioan J

Pentru claritatea tabloului de familie, pentru directețe și confesivitatea finalului! Viața, ca și dragostea, poate fi definită foarte simplu, fără a deveni deloc simplă. Cu amiciție,

Ioan J