ce contează dacă se spune:
”individul acesta este deștept
este bogat este deplin”
ori dimpotrivă
dacă ești catalogat ca fiind
cel mai nefericit dintre oameni
când cunoaștem că totul
lutu s-a arătat către seară la spartul târgului tocmai când ungurul acela falnic dela cuptorul de fier căruia i se dusese vestea de mare și de tare ce era făcea tot felul de comedii cu un sac plin cu
nu mă mai încap hainele
nici măcar cele cu care m-am născut
sunt un fel de fluture care
tot învățând să zboare
s-a risipit în seară
sunt cât toate stelele la un loc de-acum
și la fel de
cioara(6)
urmele se vedeau deslușit în zăpadă
de-acum chiar cà nu mai puteai să nu crezi
chiar dacă nu oricine reușea sà le vadă
chiar dacă peste ele trecuseră ìndevreme adevărate cirezi
mai
din sihàstria mea de foarte de aproape(11)
nici clopotele nu vorbesc aceeasi limbà
vàzduhul de-o bizarà rezonantà zace tintuit
pe-un cer care-a uitat de mult sà radà sau sà ningà
si care pare
ninsoare(8)
zàpezile urcau spre cer
cu o repeziciune uimitoare
pàrea cà ninge invers si cà pier
ìn revàrsarea asta ìnsesi petele din soare
sà fi fost glezna mijlocul sau pieptul
erau de-acum
în imperfecta noastră așteptare
în clipa cât o lume de surprinzătoare și afundă
a început să ningă în sfârșit
după un chin de-atâtea luni de zile
ca într-un abandon aproape fericit
ce vine
și iarăși seara
ca o consecință a unei greșeli
care se încăpățânează să rămână necunoscută
jocul umbrelor
care curg din forme alene
ca o miere
el însuși efectul unei cauze
până la urmă
...
expulzat din nou dintr-o lume
în care oricum nu se poate trăi
tocmai din cauza acestui coșmar
aproape inconștient-
revenirea la realitate
constatând
că nu s-a întâmplat nimic
între
elogiu mămăligii
motto
sunt unul din aceia cărora le pasă
de marele nedreptătit care a fost columb
în primul rând atunci când mă gândesc
la ce minunăție poa\'să iasă
din prea de multe ori
...nu vor să înțeleagă că între ei și ăsta există o diferență.Chiar dacă a trecut prin tot felul de buclucuri într-o existență de aproape șaizeci de ani,devenind până la urmă un bețiv
așa precum apar încep să număr stelele
care se comportă ca niște muguri stranii
ce poartă-n ei nativ respectul pentru iarnă
pe degete le număr și-
a nu știu câta oară-
rămâne măcar una pe
ceas de searà(4)
zàpezile pàreau cà ard mocnit sub ochiul cercànat al lunii
ìn timp ce noaptea-si expunea orgolios menajeria si pàunii
se auzea cum cerbii rumegà prin vài ìnfrigurati si
și lumea aștepta...
nici măcar de crăciun
ori de paști
popa ăsta al nostru
nu reusea să arate ca lumea
avea un aer de vietate veșnic hăituită
care părea că ar căuta cu disperare
să se
I
nu am știut să îl așez pe raft
nici de această dată mi se pare
trăind impresia că e ceva ce dă să-mi scape
de unde m-am ales cu-n caft
din câte știu de la o doamnă nu la
era țărancă
avea un aer de luptător încercat cu viața
în rest
ochi albaștri-limpezi de copil
și trăsături care nu voiau să îmbătrânească
pe câmp
doar înfățișarea și straiele
o făceau să
nu mai contează
chiar nimic altceva nu mai contează
ninge
și în credința mea
despre care refuz să cred că ar fi o rătăcire
mă simt ca un dumnezeu
născocit de zăpada însăși
în
mi-e dor dintr-odată de tata
și încep să îl caut în oasele mele
altundeva unde
mi-e dor dintr-odată de tata
și în ascunzișurile oaselor mele îl caut
unde altundeva
ale mele-ale tale-
un
dacă voi reuși să ajung până acolo
unde gestul mâinii mele
se desparte de propria mână
unde ochii se despart de privire
unde între inimă și propriile ei bătăi
există niște delimitări
Dumnezeu era uriaș
purta cizme înalte
haină de piele
pălărie de pădurar
și câteodată mirosea ciudat
eram destul de mare credea el
ca să pot înțelege că armele lui
nu sunt de nasul meu
că
...decât foarte rar opțiunea necredinței
ușa la care se feresc să bată disperații
aflată la îndemâna acelor atât de puțini
care au tăria de a se dezice
inclusiv de sine
viscolește cu
cât despre bunicul
atunci când nu făcea biciclete de lemn
butuci de roți de care obezi restul
piese de șah ferestre și uși dușumele
atunci când nu punea dinamul ăla să se învârtească
purtat de
chiar sub fereastra mea
la înălțime
înfloresc ciudat niște ființe bizare
sau poate că doar niște sentimente
oricum
surprinzător de tinere din nou
știindu-se dintotdeauna
că în creuzetul
