Poezie

o pandà ratatà

1 min lectură·1 aprilie 2011

Mediu

așa precum apar încep să număr stelele

care se comportă ca niște muguri stranii

ce poartă-n ei nativ respectul pentru iarnă

pe degete le număr și-

a nu știu câta oară-

rămâne măcar una pe dinafară

să fie cea fără de șansă-mi zic

să fie oare o căprioară-mă-ntreb

uitându-mă cu-aceeași moștenită teamă

în gâtlejul larg deschis

al unui întuneric zugrăvit cu umbre

mai mult de fel și fel de crezuri

sumbre

decât de icoane...

ai vrut să zici ceva ioane?

tăcerea cunoscută însă a acelui gând

primit de moștenire

spre a muri de-odată ori nicicând

și căruia nu știu să-i fi păsat vreodată

de mine sau măcar de el

tăcerea asta infinită

mai grea decât pământu\'...

afară proptind noaptea dintre palme

pușca doarme

visând apocalipse

de foc de plumb și de oțel

într-un coșmar tiranic și rebel

și a-nceput să bată vântu\'

gonind prin noapte tot felul de vise

001.201

Ioan Iulius Muraru. “o pandà ratatà.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-iulius-muraru/poezie/13976426/o-panda-ratata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.