Poezie
cu calul lui de astă dată negru
1 min lectură·
Mediu
Ar vrea să ningă dar nu reușește
râd până și hogeagurile de atâta neputință
în decorul ăsta absolut nepotrivit
oricărui lucru oricărei ființe
până și viețuitoarele pământului
se simt oarecum înșelate
în înspăimântătoarele lor așteptări
înșiși vulturii din cer
s-au dezis de propriile roluri
lipsesc
ei cei prezenți
până și în visele păsărilor
apele pipăie neîncrezătoare aerul jilav
de deasupra
nevenindu-le să creadă că încă sunt libere
înmărmuriți arinii de pe margini
nu au răspuns la ce se întâmplă
plângându-și parcă cernit
într-o amintire de freamăt
propria neștiință
un ultim deal din buza zării
gârbovit de greul așteptării
pare că ar fi hotărât și el să abandoneze
așternându-se acelui somn al pământului
pe care îl laudă unii
însuși dumnezeu
s-a ascuns undeva în pădure
singur moș crăciun
crezând tot mai fără convingere în sine
înfruntă resemnat destinul
călărind calul ăsta negru
mai degrabă sur
care-l discreditează și mai mult
până și față de propria conștiință
nelăsându-l inima parcă
să se alinieze
mersului cu totul în van
al celorlalte lucruri
pe care mai ales cei încă puri
refuză să-l înțeleagă
să-l accepte
poate că spre binele tuturor.
001910
0