Ioan Barb
Verificat@ioan-barb
„poetul nici măcar nu poate muri în captivitate”
Locuiesc undeva în România. Fost jurnalist, fost (cu inima) revoluționar, fost visător, fost soldat, fost ...
\"... toate emoțiile se coc în mine
ca într-o mare fiartă\"
Un semn.Cu bucuria lecturii, Ioan.
Pe textul:
„eu n-am mai iubit niciodată" de Alexandru Gheție
\"plouând cu răbdarea așteptării\"
imagini frumoase într-un poem al introspecției și al sensibilității. O părere, Cu simpatie, Ioan.
Pe textul:
„dacă vrei aici mă găsești" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când te apropii de mine" de Ottilia Ardeleanu
Mulțumesc pentru semn și apreciere și pentru constanța citirii scrierilor mele. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„strălucind pe un șevalet de întuneric" de Ioan Barb
Pe textul:
„kaput. mă-ta" de emilian valeriu pal
Pe textul:
„ultimul mesaj tatuat pe inimă" de Ioan Barb
Spre deosebire de jocul ideilor lui Petrescu sau de jocul secund barbian, jocul propus în viziunea acestui poem se distinge prin mențiunea punctată în ultimul vers, joacă în rol principal doar iubirea. Per a contrario, să folosesc o modalitate de interpretare de logică juridică, dacă nu iubești nu ai acces la acest joc, deoarece, ceea ce rămâne pentru eternitate este iubirea. Și acesta înțeleasă dincolo de empiric, adică esența iubirii. Doar câteva gânduri. Ioan.
Pe textul:
„Jocule drag juca-m-aș tot timpul" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Corpul a două armate încleștate" de Dragoș Vișan
vine spre mine\"
citind acest poem am văzut că de fapt viața vine în tine, ca o pădure, ca o istorie, de fapt omul asimilează timpul și viața așa cum pădurea este un ecosistem caracterizat de diversitate. Un poem bine scris, consistent. Eu aș renunța la ultimul vers. Se subânțeleg. În rest, felicitări. Am citit cu plăcere, Ioan.
Pe textul:
„opriți!" de Ottilia Ardeleanu
era adormit\"
O strofă de început remarcabilă, o poartă prin care pătrunzi în universul altcuiva, într-o lume adormită. Apoi, își privea imaginea reală, vie, din iarbă. Un poem cu imagini frumoase, imprevizibile și un final pe măsură. Cu plăcerea lecturii, Ioan.
Pe textul:
„cioplirea" de ștefan ciobanu
o personificare a unui martor care este fericit și se mulțumește cu puțin, adică doar cu ceea ce vede și îse pare că îi place. O trecere, Ioan.
Pe textul:
„dragoste 2" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„condamnat 666" de Claudia Minela Petre
Pe textul:
„Elegie" de Oana Cristiana Bănuță
De îmbunătățitPe textul:
„copacul cu oameni" de Ottilia Ardeleanu
\"soțul mesteșugea cruci la un schit
ascetul uitase de iubire\"
Imagini frumoase în poemul tău, și ideea de abandon, de părăsire, este foarte bine conturată, ca o fatalitate. Îmi place și finalul în care chiar normalul este perceput ca o anormalitate. O părere. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„părăsire de domiciliu" de Ottilia Ardeleanu
\"te-ai adunat în mine ca o ploaie
de aceea te picur și plâng
îți pierzi căldura
când te prelingi pe buzele mele
în pământ
de unde nu te mai întorci
decât în flori
primăvara
le voi săruta pe rând
și voi atinge
lacrima ta\"
Așa aș fi încercat eu. Sper să nu te superi, și mie mi se propun variante în pagina mea, dacă sunt bune le accept, doar este un atelier literar, nu? Cred că vei reuși, ai talent și mijloace de exprimare. Este necesar, însă, mult exercițiu. Am vrut să fiu de folos și revin în pagina ta având convingerea că există potențial. Dacă nu ar fi așa nu aș fi comentat. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„Elegie" de Oana Cristiana Bănuță
De îmbunătățitîn fața trecerii timpului de care nu suntem vinovați.
\"bătrânețea i-a intrat prin piele
ca un fuior\"
imagini remarcabile în acest poem și interesantă mi se pare nota de revoltă, totuși discretă, în fața trecerii, a drumului spre apus. Un poem bun. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„când privesc bătrânețea nimic nu mă duce cu gândul la compasiune tihnă" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„Piciorul nu calcă de două ori la fel" de Mihaela Roxana Boboc
ca ștampilele pe scrisorile pe care i le trimiteam
în anii de școală\"
versuri foarte frumoase încrustate în acest poem. O imagine reușită a unei bunici în anii de excepție ai copilăriei. O părere. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„bunica" de Ottilia Ardeleanu
\"noaptea își înfingea tridentul incandescent
în mine ca într-un nor.\"
Un final reușit. Un poem carte mi-a plăcut. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„câteodată noaptea plânge în hohote" de Ottilia Ardeleanu
