ioan albu

what if? marfă poezia asta despre o reverie cotidiană. o fi având-o, n-o fi având-o, eu atribui semaforului o anumită semnificație, îmi îngădui să văd în el o metaforă pentru alegeri - și mai ales pentru algeri care pot fi urmate numai în imaginație. doar primul vers mi s-a părut aiurea, înainte de citi și restul, pentru că aduce cu un vers din b.u.g. mafia, celebru la timpul lui.

Asociațiile mentale pe care le faci în legătură cu Steaua și opiniile despre ce ar fi făcut Steaua în finală nu își au locul aici, ci pe forumurile diverselor cluburi sau la bere cu tovarășii de bandă. Că textul nu merită stea? Se prea poate, nu eu mi-am dat-o. Se putea remarca că nu e decât un text personal, fără pretenții. \"Explicațiile\", \"justificările\" din com-ul de mai sus se rezumă deci la \"eu nu văd nici un motiv pentru care textul să ia stea\". Asta se putea spune din prima, simplu, fără spirite ieftine și four letter words.

Heidegger nu s-a recunoscut niciodată existențialist, iar creștin nici atât. Existențialistul creștin standard este Gabriel Marcel. În \"Scrisoare despre umanism\" (1948) Heidegger precizează clar diferența dintre gândirea sa, care vrea să depășească metafizica, și existențialism, care rămâne metafizică.

ce revoluție becaliană visezi, stimabile? bd bd bd - ce-i asta? bați din buze sau așa îți manifești tu \"entelegentza\" în mod criptic? dacă ai sărbătorit la înfrângerea Stelei să-ți fie de bine; ți-aș spune vreo două strigături de dulce ca pentru un rapidist sau dinamovist ce ești, dar nu vreau să mă pun în mintea ta \"cuculturală\" la maxim. nu ți-a plăcut textul? foarte bine! spune de ce, în loc să aunci remarci sarcastice și infatuate.

deși nu găsesc total inteligibil comentariul dvs, vă mulțumesc pentru efortul de a vă manifesta. tendința spre un limbaj articulat e ceva nobil și, deci, apreciabil. perseverați. tot fără respect, evident, de la dl Ioan pentru dl Luther.

sunt de acord cu teoria dlui Moldovean. recomandarea de mai sus e ipocrită: eu nu sunt capabil niciodată să revin asupra unui text, să-l \"lucrez\". dar sunt mulți creatori care pot reveni și, fără a altera impresia, pot lustrui și ajusta expresia care exprimă mai bine impresia (ca să bâigui puțin în termenii lui Croce). pe de altă parte, nu cred că forma este primordială, ci conținutul (aflat în anumite relații cu forma). eu simt libertatea opțiunii între cuvinte atunci când scriu și optez tocmai pentru a construi o formă pe potriva exigențelor conținutului.

când am văzut titlul poemului astuia mi-am zis \"stai să vezi acum ce porcărie\". m-am înșelat și mă bucur. are unele versuri surprinzătoare, cum ar fi \"să cântăm cântecul de trecere/de la deznădejde la somn,/să cerșim aripi noi!\". dar ele sunt umbrite de expreșii nereușite, de limbajul colorat și uzat. de pildă, \"văluri de neliniști\" e o sintagmă imposibilă. eu aș mai lucra și asupra expresiilor \"învelește-te în frică\" și \"acordează-ți ființa\". poate se găsește un mod de a comunica același lucru în altă manieră. titlul, iar, e ratat, cred eu. dar ar putea ieși o poezie foarte bună din acest text, dacă aveți răbdarea și interesul să reveniți asupra lui. oricum, aveți o steluță de încurajare. succes în continuare.

eu am suferit în așa hal, încât nici dacă, precum Byron treaz de vântul cel sălbatec al durerii, îmi ieșea o capodoperă literară din distilarea/prelucrarea/exploatarea/whatever a suferinței, tot nu m-ar fi consolat nici cât negru sub unghie.

nepoezie. cu părere de rău, nepoezie. o rătăcire prin universul de mucava al locurilor comune, în tiparul cărora încerci să torni o experiență proprie. tot ce poate rezulta de aici este un produs de serie care îți degradează propria experiență afectivă la nivelul inautenticului și convenționalului.

mâine dimineață o să-mi prăjesc un ou și numai tu ești de vină pentru asta. un text care ascunde în el toate diminețile reușite pe care eu nu le am. și într-adevăr, m-ai convins că oul e o sferă de lumină dimineața: soarele cald din tigaie.

anacronic, nu, mai degrabă sarcastic în momentul asta. mulțumesc pentru aprecierea neașteptată. tatăl dumneavoastră trebuie să fie un om inimos.

Este un poem bun despre alienarea și obiectificarea care survin în relații odată cu trecerea timpului. Un îndemn la carpe diem, sui generis, remarcabil prin felul cum știe să creeze o alveolă de afectivitate în care ne regăsim toți. Bravo.

talentul enorm te salvează. poezia nu e cine știe ce. dar știi să scoți mult din cele câteva expresii inspirate, din tonul - mai ales - propriu și autentic. dacă tot vrei să scrii cu apostrof în loc de cratimă, fii măcar consecvent (adică scrie să\'i în loc de să-i, că ambele semne ar abrevia un î)

zic și eu ca omul nepriceput și bănuitor, că mare lucru e să ai un copil mic! dar asta nu face din orice text poezie. e un text prea prozaic, prea fără valențe rezonatorii, nu comunică emoția, ci o închide. păcat.

Aș remarca \"iarnă umană\". Foarte frumos. În rest, mai nimic. Succes în continuare, de unde a ieșit expresia asta, pot ieși mult mai multe.

scuze. evident, simetrie și structură

Reproșez primei strofe că nu are 5 versuri, iar primului verb că e la alt timp decât cele următoare. Poate că \"n-am dorit\" mergea mai bine. În fond, întreaga forță a textului stă în \"si poate că...\". Zic eu că o simetri de structurp ajuta mult.

Domnule Gălățeanu,
Asta este. Ca \"filosof\", vă spun că Marga a fost călăul învățământului filosofic românesc. Cât despre Miclea, care a afirmat că avem de învățat de la copaci, nu mai vreau să spun nimic. Da, avem criterii valorice complet diferite.

Domnule Gălățeanu, în limitele bunului simț ar trebui să încheiem discuția aici. Pentru că a dovedi că x n-a fost y este mult mai greu decât a dovedi că x a fost y. Eu nu vă pot argumenta că Mihai Șora a fost un ministru bun. Eu spun că argumentele dvs., cum că ar fi distrus învățământul românesc pt că a desființat (adică a lăsat la latitudinea fiecărei școli, să ne înțelegem) uniformele nu țin. Dv vă sprijiniți părerile pe spusele tuturor celor din minister sau institut. Ãsta nu e un ergument valid. Dacă mi-ați prezenta și temeiurile celor din institut pentru a spune că ministeriatul lui Șora a fost dezastruos, am mai avea ce să discutăm. Eu nu refuz dialogul, mai ales purtat cu responsabilitate si bun simț. Dar nu pot discuta în situația în care dv invocați păreri necunoscute mie, ale unor oameni inverstiți cu autoritate de dvs. Eu lucrez și eu în învățământ și vă pot spune că au existat miniștri mult mai proști decât Șora, și că noi ne resimțim acum de capriciile unor Marga sau Miclea. Și aici aș putea detalia.
În concluzie: nu pot produce argumente pt faptul că Șora nu a fost un ministru slab. Dar vă cer dvs să le dați pe față pe ale dvs, potrivit cărora a fost slab, lăsându-l la o parte pe cel cu uniforma. Eu am purtat uniformă toată viața școlară, adică și după comunism. Și de disciplina de tip comunist iarăși am beneficiat permanent.

O poezie cu o prozodie fără greșeală și nu lipsită de putere de sugestie. Lipsită de aportul metaforei, poezia se bizuie pe un fel de narativism, e o mică legendă în versuri.