de ce oul prăjit e o sferă de lumină

o moarte mică și-o moarte mare se ascund printre știuleții hliziți
eu cred că se joacă și ele ca noi se-mpiedică în șireturi mai sughiță
ca oamenii
așa că nu bag în seamă toate porcărelele
astrale

hâșâitul papucilor dă alarma-n ochiul meu: crăcănează-teee e lumină
mă ciupesc ispite bășicate de-atâta
poftă sucită
pe-un călcâi și-apoi pe fuior de globule
mă trag de bretele zorii: întinde-teeeee e lumină

și sfâșii celofanul intru-n zi ziua-n istorie istoria-n galoși galoșii-n picioarele pământului

lipa lipa

orbecăi fereastra o deschid și-mi dau drumul:

e așa cald în tigaia ta dimineața simbolule

o moarte mare și-o moarte mică
se cuibăresc în aburul nostru încă viu
din pat

dar e așa clocot în ibricelul tău dimineața flămândule

unsuroasă moale fragedă
cioplesc cu dăltițe
în vesta ta

e tare păcătos sângele tău ditamaiule

am luat doar o dușcă s-o îmbăt pe asta mică
moartea
și uite
am rupt stăvilarele alias fermoarele
rochiei mele de mireasă cu tigaie pe frunte
și polonice la urechi

inundându-mi zodia