Ina Simona Cirlan

Eu n-aveam poze făcute în vârful teiului, dar tu ai fi putut pune o poza cu adolescenții entuziaști, măcar cât să verificăm lumânărele de pe tort:)!
Numai să nu te pună păcatul să pui poze cu bulzul, păstrăvul și alte chestii indecente că m-apuc de studiat tehnici voodoo, așa să știi!:)

Emilian,
Să știi că m-ai înduplecat, uite, te trec pe listă aia luuuungă de distribuire a sarmalelor:)).
Mulțam de hohot dolofan- molipsitor, sper să mai treci prin inboxurile noastre transparente:)

Dane,
Lasă modestia, tu ești tartorul:) experimentului și eu îți sunt, cum bine știi recunoscătoare că ai reușit să mă urnești pe buza prăpastiei:)).
Tu dă cu șutul ca eu mă chinui să ascund poarta:))

Dorulețul zânei,
M-ai făcut să râd cu lacrimi. Zânele se ademenesc cu floricele, cântecele și alte bazaconii de astea primăvăratice nicicum cu oala de sarmale.:)).
Dar cum eu sunt o zână așa mai atipică, oferta ta e mai mult decât îmbietoare. Văd eu cum combin vreo două prafuri și-oleacă de sclipici și daca nu mă vei vedea călare pe mătură, bătându-ți in geamul bucătăriei, lasă!:))
Tu, vezi numai, să ai tot timpul frunze la îndemână că-n copaci nu mă mai sui:))!
Cu dragul meu special pentru tine!

Cu ochii la crapul ăla umplut, mi-am încurcat bagheta magică în stufăriș, noroc de Laurențiu,căruia îi mulțumesc, că altfel îți puneam toată Calea Lactee:).
Mai bine plec înainte să mai ard vreo două stele, că așa ce m-am energizat:)))

... minune de copil ce-mi ești,
Eu sunt cea care trebuie să mulțumesc că te-am cunoscut. Am învățat multe de la tine dar fiind mai... hmm... matură:) cu vreo 25 de ani nu se cade să mărturisesc până la capăt.
Nu e nevoie de cuvinte, dacă am vreun dar, atunci e darul de a simți energia dindărătul cuvintelor înainte ca ele să fie prinse și încătușate în simple litere așa încât m-am simțit atât de emoționată că n-am reușit să răspund până acum.
Mă bucur că am reușit să te surprind și sper că pledoaria piticilor te va împiedica să devii adolescentul circumspect cu accent:), să poți păstra în suflet candoarea, inocența și frumusețea copilului Doru.
Cu dragul meu special pentru tine!

Mircea,

Și mie \"mi-era un dor de dumneavoastră ca un zid de o fereastră”:)).
Raportez, piticuții stau aliniați așteaptă pupicii promiși. În care zi anume să-mi pun benghi în calendar?

Dane,

:))Mi te-am închipuit spunând asta cu voce tare și bineînțeles ca am râs vreo douăzeci de minute.Parol!

Laurențiu,

Nu știam povestea cu furtuna comandată de cîrmaciul țării, acum după ce mi-ai dezvăluit mișcarea trupelor mă simt invidioasă că ești atât de aproape de atâtea chestii despre care poti să stai ori stramb și să scrii drept ori drept si să scrii strâmb, efectul stroboscopic(vorba unui poet în viață) e același, ai subiect, dom’le și aici stă tot chichirezul care deosebește omul de umorist:)).
Eu, sper că tu îți strângi comentariile pentru că sunt adevărate mici bijuterii umoristice.

Florinel,

Și eu m-am uimit pe mine, cred că din drag de Doru oi fi intrat în vreo oareșce sferă rezervată poeților:)

Florin,
Permite-mi să raportez, piticuții mei se fîstâcesc când văd haină militară mai ceva decât fetele mari la hora de duminică, așa că s-u ascuns după scufii lăsându-mă să răspund de una singură si eu cel mai bine știu să răspund cu un zâmbet mare și cald:)

Vă mulțumesc tuturor pentru că ați acceptat să-l sărbătorim împreună pe Doru, pentru aprecieri și căldură , zâmbărăcind și mustăcind printre pitici, sclipurici, licurici și priculici:)

Un lucru e clar, în Deltă n-o să ajung decât dacă vreun terorist are proasta inspirație să mă lege fedeleș și să mă ducă acolo, unde evident ar trebui să mă păzească și deci și mai evident să mă asculte bodogănind.
Perseverând pe firul ăsta al evidențelor, următoarea nenorocire ar fi ca el să mă părăsească între bălării, țânțari, șerpi de apă, cormorani și scufundaci și să-mi zică:\"Na, stai aici în rezervația naturală a patriei tale să te mănănce balaurii, gură spartă ce ești, că faci mai multă gălăgie decât un cîrd de gâște sălbatice, ocrotite de lege!\"
În secunda următoare ori aș muri de spaimă ori i-aș spăla urgent piciorușele numai să mă teleporteze urgent în lumea civilizată.
Abandonând vraiște preambulul de care m-am plictisit, spun de fapt că textul tău mă ajută să mă împac cu mine consolându-mă că n-am pierdut nimic, am aflat cum e pe acolo, de la tine.
Plec de la poza criminală \"Natură moartă cu crap umplut\" ( pentru care în această paranteză, spun cu mâna pe inimă te-aș da în urmărire la cyberpolițiști să te învețe minte să nu mai pui poze cu conținut indecent și instigator) vreau să te întreb dacă l-ai citit pe Vlad Mușatescu cu al său Conan 2, pentru că pasajele în care vorbești de mâncare îmi aduc aminte de entuziasmul său în această problemă:), dacă nu, ți-l recomand călduros.
Acum să-l lăsăm pe Norică, la pescuit și să-l luăm pe Dan Norea la puricat.

Dan Norea are o scriitură generoasă, robustă, riguroasă și ajungând la cuvântul ăsta îmi permit să fac trimitere la dubiul pe care l-ai făcut public la o altă filă de jurnal.
\"Rigoarea de care vorbesti îmi vine de la meseria mea de programator. Poate ca am si o pedanterie naturala, dar am vaga senzatie ca, în literatura, asta e mai degraba un handicap.\" și-ți confirm că da, e mai degrabă un handicap, pentru că nu te lasă să brodezi deasupra, simți mereu nevoia să fii foarte exact, cred că de aceea ai ales să te lansezi doar pe palierul jurnalelor de călătorii, unde această caracteristică este un atu.
Am tratat argumentul acesta doar pentru că încerc să te împing cu capul în jos de pe palier, să te fac să încerci și proza de alt fel după ce legi la gard nevoia de a fi precis, exact. Dă voie porumbeilor să zboare și piticilor să țopăie.
Închid din nou cele două sute de paranteze și revin la textul de față, încercând să termin argumentația alambicată pe care am început-o și-o să pară că mă contrazic cu grație folosind tocmai \"din contră\" enunțat mai sus:)).
Există jurnale care sacrifica sinceritatea de dragul efectului la public(eu cu siguranță m-aș încadra aici, de aia nu reușesc să scriu unul) și jurnale care dau rezonantă celor relatate, fără să le modifice substanța.
Dan reușește să se încadreze în această ultimă categorie pentru că:
- are carismă și autenticitate.
- are disciplina însemnărilor și asta conferă textelor continuitate
- are mania informatorului conștiincios care înainte de a porni la drum știe deja răspunsurile la întrebarile “care”, “unde”, “de ce”, “când”, “până când”, “înainte, după sau în timpul lui Hristos era noastră”, chestie care pe mine mă enervează teribil, din pură invidie, pentru că eu m-am născut fără partea asta de creier, noroc cu Teo că se mai energizează și-i arde cîte una în barbă:)))
- are umor și nu îi este jenă să se ia peste picior pipărând adecvat scrierea diaristică.
Eu zic, Dane, că acum n-o să-ți mai fie dor de mine până la anul când termini de citit comentariul meu:).
Știi unde am râs cu lacrimi? Aici:
“Iarasi canale, iarasi pasari, iarasi nuferi...”

Doruleț drag,
Lușul ciulește urechile și devine atent ori de câte ori mă aude povestind despre tine. I-am demonstrat practic ce anume i-ai trimis:) și a fost foarte încântat. Bineînțeles că o să vă mai plimbați amândoi, credeai că scapi?:)

George,

Cuvintele-ți sunt supuși umili, un singur gând al tău le transformă în daruri prețioase care mângăie sufletul. Ca acesta.
Sunt norocoasă pentru că prietenii mei reușesc să citească energia cuvintelor pe care nu reușesc să le scriu. Mulțumesc!
Recunoscătoare să fiu prietenă cu un Împărat al cuvintelor și un Zân șef de toată isprava! Îmi pot astfel permite să-i îmbrățișez pe amândoi, cu nespus de mult drag!

Cornel,
N-am avut intenția să fac niciun apropou deranjant. Dacă așa ar putea să se vadă din afară atunci refac imediat porțiunea incriminată:). Cum să mă supăr? Dimpotrivă, un ochi atent e întotdeauna un ajutor binevenit.
Mulțumindu-ți, cu mult drag pentru aprecieri, atenționare dar cel mai mult pentru timpul și zâmbetul dăruit!

Ioane,
:))Lușul ăsta e ceva în carne și oase acoperit cu foarte mult păr. Din păcate sau din fericire, Von Plușul a crescut mai repede decat am reușit eu să scriu despre el. Acum, la cei trei ani trecuți e un tip destul de plictisit cu o mulțime de tabieturi și idei fixe:). Poate dă Domnul să ajung și la etapa asta cu povestirea. E bine că nu mi-ai cerut să nu promit, mă blochez de tot când încerc să vând vrabia de pe gard:))!
Eu sunt cea care trebuie să mulțumesc pentru starea de bine creată, e greu să explic cum anume mă „hrănesc” cu zâmbetele pe care aveți îngăduință să le lăsați drept semn.
Cu mare drag și o plecăciune pentru generozitatea aprecierilor!

Cărmenuță,
Eu donez bucuroasă șampania și tortul, pentru când o fi să ne întâlnim și sărbătorim evenimente din astea de-a dreptul remarcabile. Că până ne-om întâlni noi mai ai timp să rezolvi cateva concursuri:)) Felicitări și la mai maaare!

Felicitări călduroase și domnului Cornel și domnului Toderașcu!
Cică dacă începi anul bine, o tragi așa până îl termini, ceea ce vă doresc neapărat!:))

Norică,
Ce pot spune mai mult decât un mulțumesc ce ar putea părea stingher și de capul lui dar eu sunt sigură că vei simți și zâmbetul cald, mare și rotund care îl însoțește!
Transmite-le salutări și mulțumiri și celor care au avut bunăvoința să râdă împreună cu mine!

Că de altfel, domnule președinte bag seamă că ne-am înțeles am fost primită cu unanimitate de voturi, nu-i așa?:)) Numa\' să știi pentru Von PLuș nu plătesc cotizație:)
Cu mult drag!

Zân șef Doruleț,

Simplu ucenic, zici? Uite ce simț de observație ascuțit ai! Nu băgasem de seama minunea:) care mi se întâmplă în luna februarie.
Ai dreptate, Doru, cei doi sunt prieteni la cataramă, iar ghemotocul cafeniu, Măria Sa, Von Plușen mă puse să-ți transmit că îi e tare dor de tine, iar eu uite mă conformez poate încetează să-mi mai latre în ureche. Și nu e singurul care îți duce dorul, Vrăjitorule!:)
Cu dragul meu special pentru tine!

Carmen,
E vaccinat săracu’ de câțiva anișori buni, eu aici depăn amintiri din copilărie, ce să fac dacă n-am șansa să-mi aterizeze OZN-uri pe pajiștea Veneției!:)

Anduță,
Nu pot decât să sper că prin perfuzia aia curgea ceva bere neagră altfel nu se pune:)
Ciocnim cum să nu, că uite, zău, ce fete iscusite suntem câteșitréle-le dăm chiar trei prăvălii de umor la vale dacă ne punem mintea și mai ales dacă reușim să ne întâlnim toate pe un loc:).

Maria,
Lasă ghidurile între coperți caută unul în carne și oase:). Practica e mai interesantă decât teoria.
Ai perfectă dreptate, măcar cățelul să fie mai gros în blană:))

Vă mulțumesc pentru întâmpinare și pentru că nu ați obosit să-mi fiți aproape de câte ori mă întorc de unde nu plec nicodată cu sufletul.
Încercând să vă cuprind în aceeași îmbrățișare fără să vă sufoc:), cu mult-mult drag de voi!

Parol, soro!:))))
Ioi și aracan de capul meu că trecuși și la extratereștri, Cărmenuță! Așa le trebuie dacă s-au găsit să aterizeze la Secuia:)).
De la intrarea Mariței în scenă, hohotul de râs devine aproape periculos. Delicioasă ridicarea ei pe vârfuri pentru amplificarea semnalului, delicioasă și bine prinsă și schimbarea de ton a Mariței atunci când înțelege că băietul extra nu-i din sat:)), scandizarea cu tot cu gogoșari și mai bine mă opresc înainte să povestesc tot textul aici în subsol:).
Excelent!
Tare-s fericită că ești în plină vervă creatoare putându-mă bucura de bucuria bucuroasă de a te citi.
Cu mult drag!

Interesantă abordare, voi încerc să revin. Până atunci, să ai plăcută ședere în spațiul agonic:)

Să știi că și eu mă cred inexistentă cîteodată:). O să-mi permit să fur câte ceva din comentariul tău la construcția unei posibile viitoare scrisori, na, că m-am împleticit de emoție la gândul că voi intra și-n epopee așa de-a dreptul și de-a stângul:)))).
Îți mulțumesc pentru comentariul tău tare drăguț și pentru atenția și bunăvoința ta, cerându-ți iertare pentru întârziere.
Cu drag!

Chiar dacă nu semnez condicuța mereu sunt nelipsită din cârciuma lui Bicuță.
Nu mi s-a întâmplat să ies fără a plescăi cu satisfacție, cu admirație și chiar nițică invidie:) pentru modul în care ai reușit să creezi personajele și pentru modul în care reușești să le ții pe toate la un loc:).
Tenia abstinentă și cauza incompetenței alcoolice mi-au adus grave prejudicii așa numitelor riduri de expresie sau impresie, drept pentru care mă consider îndreptățită să primesc, din partea casei, un mici cu miauneză și olecuță de 6 din 49:)).

Zâna de mine:) e înfoiată ca un curcan în plină criză de personalitate, exersez acum cu nădejde sunetul ăla simandicos cu: glu-glu-glu:))! Sper să se audă până la Cluj!
Așa cum îți spuneam, copil năzdrăvan, fiecare pas al tău e o bucurie și o încântare pentru mine.
Mă simt privilegiată pentru că te pot vedea de foarte aproape, știi tu din care colțișor al inimii, cât de frumos și de viguros crești!
Pentru că în sfârșit ți-ai căpătat și nivel cu greutate:) îi zâmbărăcesc Elei, cooptând-o în echipa de zâne personale ale lui Doru:))!
Felicitări și îmbrățișări alături de dragul meu special pentru tine, copil minunat!

... care a avut grijă să dea vestea bună cu eleganță, bașca platoul cu fursecuri pe care le-am dat gata încetișor:))
Cu drag!

Noroc cu Norică care mi-a dat de știre altfel ratam vestea bună.
Și mi-ar fi părut rău să nu fi știut că ai lansat la apă atât de frumos împachetat primul tău copiluț literar:).
Te felicit din toată inima, mă bucur nespus că ai făcut primul pas, îți doresc să urmeze mulți alții, din ce în ce mai mari, mai hotărâți și mai eleganți!
Când o să vin pe acasă te voi suna, poate iesi la portiță și mă nimerești cu cartea drept în vagon:).
Cu multă bucurie și drag, pentru un Florinel înflorit:)!

Excelentă analiză! Seducătoare prin logica serios amuzantă cu care dezvelești minciunelele mult deasupra genunchiului:)).
Eu încă mai mustăcesc să-ți spun unde se încadrează mare parte din gogonelele mele, tind să cred însă că cele mai nevinovate sunt cele prin omisiune și foarte comode mi-s, așa cum bine le-ai catalogat cele comode:) care te scutesc de atâtea discuții inutile.

Încerc să țin aproape, vreau adevărul da\' numa\' atât cât să-mi convină:))

Am observat că abordezi genul de texte pe care de obicei le urmăresc când am timp de aceea îmi voi permite să-ți las cîteva cuvinte. Ar fi bine dacă ai reuși să nu te lași ispitit de folosirea poantelor foarte ușoare, de ex:
”- Cui ?
- Vrei un ciocan, vecine ?
- Nu, adică cui o scrieți, cui îi scrieți scrisoarea ? “ și să încerci să concentrezi totul, inclusiv morala în fraze mai puține, mai dense. Cititorul e întotdeauna grăbit și nu foarte dispus să-ți urmărească “jocul de picioare” dacă nu e nițel mai tehnic.
Spor și inspirație să ai!