Ozn-ul din Secuia (I)

Când ozn-ul ateriză pe toloaca din marginea satului, unde păștea liniștită cireada de vaci costelive, satul tocmai își unduia imaginea în arșița tremurată a verii. Speriate de zgomotul arătarii metalice, dar și de norul de pământ răscolit, blândele bovine ridicară o clipă ochii din pământ, ca apoi, preocupate doar de lupta pentru existență, să-și vadă hotărâte în continuare, de păscutul celor câteva fire răzlețe și arse de soarele dogoritor, dând cu indiferență din coadă. Una dintre ele, ceva mai curioasă, înaintă câțiva pași și mugi lung spre ozn, ca și cum l-ar fi salutat. Apoi se-ntoarse cu spatele și-si deșertă zgomotos intestinul, lăsând ditamai balega chiar în fața ușei ozn-ului. După câteva momente în care s-a auzit numai rumegatul vacilor, ușa se deschise și două arătări bipede, masive, în armuri strălucitoare, se iviră pe puntea îngustă din fața ușii, ca doi cavaleri ai Apocalipsei. Cel mai înalt dintre ei, își scoase casca lunguiață, dând la iveală un cap verzui și la fel de lunguieț, cu două antene crăcănate și fosforescente în frunte. Cu casca în mână, făcu o plecăciune ceremonioasă spre cireada indiferentă, așteptă așa câteva momente, apoi se întoarse spre semenul său și-i bâigui într-o limbă necunoscută: - Dacă ăsta e comitetul de primire, înseamnă că nu i-am impresionat prea mult pe locuitorii acestei planete… Celălalt, încurajat parcă de gestul și de cuvintele primului, își scoase și el casca și-și agită antenele spre colegul său: - Tu ai observat că pe planeta asta, locuitorii cu patru picioare, beau numai apă, în timp ce animăluțele alea bipede beau otravă din aia, care ni s-a urcat nouă la cap și ne-a tulburat antenele de ni s-au bâlbâit o zi terestră? - Ba, pe deasupra, și sexele ne-au devenit sentimentale, c-abia am scăpat cu fuga de tine…Așa că, ai grijă pe ce pui gura, faci urât la băutură…Acum, cred c-ar fi mai bine să ne despărțim: tu, într-o direcție și eu spre mai multe. Cine găsește primul apă, o bea și-apoi dă bip. - Bine. Și, dacă nu găsesc apă, pot să iau o gură din ce găsesc? - Nu știu, dar e mai bine să te abții…să nu te văd împerecheat cu vreo arătare din astea…Ne stricăm fondul genetic. Ciao! Și o luă încet, în direcția cirezii, călcând direct în balega verzuie. Se opri mirat, neînțelegănd de ce i se oprise brusc piciorul, de parcă ceva îl lega de pământ. Apoi își indreptă unul din cele șase degete opozabile ale brațului drept spre movilița verde și-l băgă cu grijă în pasta moale, duse degetul la nasul gros ca un rât de mistreț, adulmecă și imediat se strâmbă, scârbit: Cîhh, bine că n-am băgat în gură…ce măgari, pământenii ăștia, gândi el și plecă mai departe, îndreptându-se către două ființe bipede, ce păreau a moțăi sub un copac, cu câte-o sticlă-n mână… - Bye - bye, răspunse celălalt, neatent și o luă în direcție opusă, spre o râpă ce părea a ieși din burta satului și care ducea spre un lan cu păpușoi chirciți. La câteva ore după acest eveniment banal, pe toate televizoarele satului, cam cinci la numar, o crainică se bâlbâia de emoție: - Stimați telespectatori! Întrerupem emisiunea pentru difuzarea unui comunicat urgent, primit de la Ministerul Apărarii Naționale: În judetul Vaslui, în apropierea localității Secuia, pe locul unde domnitorul Ștefan cel Mare a dat vestita bătălie de la Podul Înalt și unde azi păștea fericită cireada satului, a fost identificat un obiect zburator neidentificat, care pare să fi aterizat forțat de atmosfera încinsă din localitatea respectivă! Suntem în legătură directă cu reporterul nostru, Andrei Clăpăugu, aflat la fața locului. Andrei, ai legătura! În timpul acesta, tușa Marița, văduvă destoinică, trecută nițel de-a doua tinerețe, dar trupeșă și rumenă la față, prășea de zor în lanul cu păpușoi, ce abia-i treceau de glezne, trăgând din când în când, la fel de destoinic, din sticla de pepsi umplută cu vinoaică, dosită bine între șorțuri și catrințe, să n-o atingă soarele. Cam fudulă de urechi, Marița n-auzi pașii creaturii din spatele ei, așa că se trezi cu arătarea lângă ea. - Ptiu! Bătu-te-ar! Di unde, dracu’, Doamni, iartî-mî, ai mai apărut șî tu? Zise ea, scuipându-și zdravăn în sân: Ptiu, da’ și m-ai spăriet, că n-am tras așa spărietură, di când ni-o murit răposatu’! Între timp, creatura încerca să-și regleze traductorul, ce scotea fel de fel de sunete: a, a, a, o, o ,i, uuu… - Na, că iești șî bâlbâit! După voși, aduși cu Lică îngălatu, fiu nepoati-mii Saveta! Da’ parcî n-avei voșea așa pițîgăietă…Ieu i-am zîs di-atâtea ori mă-tii sî nu ti mai lesî sî ti jioși pi gardul di sârmî ghimpatî, fără pantalonașî…da’, dacî nu m-o ascultat! Șî, și-i cu măscărili istea di haini pi tini? Cî Anu’ Nou o trecut di mult, bre?! - a, a, sssss, fâș, fâș… - Las’, zise hotărâtă tușa Saveta, văd și sîngurî și salopietă di fâș ți-ai tras, da’ găleata, bre, di și o târâi după tini? După față, cred cî iar te-o bătut tac-tu, de țî-o bulbucat așa ochii. Mamăăă, da și ti-o-nverzât la față! Aracan di tini! Bietu copchil, ai fujit în păpușoi, ca sî scapi…Ioti, și zîc ieu: Șăzi colea, la umbra păpușoilor iștea, na, traji șî-un gât din sticla asta, sî-ți mai revii olecuțî, cî ieu o anunț pi Saveta…Doamni, iartî-mî, mari țî-i grădina! - Nnnnnnn…bâlbâi iar aparatul verzăturii, în timp ce creatura se apucă să tragă însetată din sticla tușii Marița… - Și zîci, bre, sî nu plec? Nu plec, maicî, nu plec, îi dau un SMS…Ba, mai ghini o sun, cî ni-am uitat ochelarii… Și scoase repede dintr-un buzunar un telefon mobil, butonă ce butonă și zise, ducându-l la ureche: - Aloo, Savetă! Fa, Savetă! Și zîci? Și siemnal, fa? Cum, sî șăd la înălțîmi? Iaca, fa, acu m-am urcat pi vărfuri, m-auzî? Fa, vină răpidi în capu satului, undi am ieu lotu, cî fiu-tu, saracu, di la bataie, o căpchiet di tăt! O vinit cu găleata-n cap, fa, șî c-o butelie di aragaz în schinari, ș-om mai sări în aier, Doamni, iartî-mî, cî, șădi chiar lîngî mini, zghihuitu! Cuuum?! Fiu-tu îi acasî? Șî-atunși, șini, dracu, Doamni, iartî-mî, îi aista? Și zîși? Și extra…rest, fa? Iaca, ierai cât pi-ași sî mă spării. Dacî-i băiet extra, restu, nu mai conteazî!..Nu, fa, nu-i periculos, doar bălbăit… și, cam schilodit la fațî. Hai, pa! Își puse telefonul cu grație în buzunar și începu să-și aranjeze fustele. - Vra sî zîcî, începu ea, pe alt ton, de data asta, nu iești din satu nostru. Da di undi iești, măi, băieti? Șî, de-al cui? Cî ieu îi cam știu pi tăți din satili veșini, eheee, eram vestitî în frumusețî în tinerețîli meli…Și vremuri, măi, băieti, și vremuri!.... Între timp, reuși și Sălățică să-și regleze jucaria de tradus: - Sunt Be-Te-Vu, Roiul M7…Al-fa Cen-ta-u-ri! - Înțăleg, măi, băieti, nu țîpa, cî nu-s surdî, zise tușa Marița, cuprinsă brusc de mândrie… În acel moment, apăru gâfâind și Saveta: - Tușă Marito, ești întreagă? Nu ț-o făcut nica? - Întreagî, fă, Saveto, întreagî, nu ni-o facut nica, n-o apucat, bietu, abia di ni conversuiem și noi. Fășeam schimb di impresii. Apoi, se întoarse spre urechea Savetei: - Șicî, îi poreclit Bețîvu, da’, fiind ca un taur, n-o vrut sî rămânî calfă ș-o dat cu roiu, cî, înțăleji tu, l-o prins sătenii la una măritată și l-o schilodit la fațî. Da’ la trup, n-aratî rău diloc, bre, da’ diloc! - Tușă Marițo, da’ aista nu-i di pi Pământ, tușă, aista-i chicat din șier! - Oari, fatî-hăi?! Cî, mari minuni mai fași Domnu! Iaca, cum are Iel grijî di noi!Auzi, dicât sî plouă cu grindină cât oul di găină, mai ghini cu tăurași di-aiștea! Fa, Savetă, da’ oare…și-o fași cu scula șeea di-o tot plimbî cîtri noi?! - Ni scandeazî, tușă Măriță, răspunse Saveta, plină de ea, gândindu-se ce bine-i prind acum filmele cu extratereștri… - Ne scandalizeazî, fa, Saveto, ne scandalizeazî, cî putea sî de șî iel un SMS, acolo, nu sî ni chiși în cap din șier, așa, hodoronc-tronc! Ni puneam șî noi niști hainî mai acătării, poati lasam și gogoșarii acasî, cî, ș-așa, m-am încălzît rău în iei… - Be-Te-Vu in-vi-ta tu-șa ma-ri-ța și fa-sa-ve-to vi-zi-ta na-va ma-mă! Se auzi deodată dinspre verzulici, căruia îi filau, deja, antenele… - I-auzi, fa, ni chiamă la mă-sa?! Or fi oameni gospodari?! Fa, Saveto, știi și mă gîndesc ieu, ia du-ti tu acasî, cî tot ai bețîvul tău și copchil pi diasupra, ai treabă multă, las, cî mă duc numa ieu cu tăurașu ista și, mai apoi, mai pi sarî, poati vii și tu, hai, roiu, fa Saveto, roiu!... Urmează o scurtă pauză publicitară de câteva ore terestre, după care, va urma.